PsyRadio

psyradio * fm - Small A1

marți, 29 decembrie 2009

Prin Budapesta

Am ajuns in Ungaria, respectiv Budapesta, dupa 14 ore de condus (Cosmin, you rule!!!)...am trecut lejer de vama, nu am simtit asa brusc trecerea in alta tara, dar intr-un final ne-am adaptat :)
Am gasit cazare buna, dar cam departe de centru. Oricum, ne-am avantat s-o luam la pas, ca deh, a doua zi plecam de dimineata si nu mai aveam timp de vizitat.
Ajungem in semicentru, ne lasam impresionati de podurile de peste Dunare, unul mai frumos ca altul. Cred ca ungurii isi dau examenul de final de facultate planificand noi poduri :))
Ce nu mi-a placut este ca, asa cum avem noi garduletz de-a lungul Dambovitei, imaginati-va ceva de 5 ori mai lat, dar...in unele portiuni fara nimic care sa desparta privitorul de rand de...apa. Pur si simplu puteai sa sari direct in ea.
Oricum, traficul (ca asta a fost primul lucru la care am fost atenti) este aerisit, desi ieri, cand am iesit din oras se cam facuse coada pe strazile cu sens unic, dar in rest e parfum :) Nah, orasele au masini si masinile se opresc la stop :) Inevitabil.
Pe scurt, e un oras superb, cladirile sunt frumos imbinate, arhitectura lor te impresioneaza, dar, asa cum a punctat Mihai ca sa imi mai taie din entuziasm..."face totusi parte din fostul Imperiu Austro-Ungar, ce vrei mai mult?" :)

Ca sa nu las unele aspecte negative sa treaca pe langa mine...ne-am ars la schimbat Euro in Forinti. Mai exact, oamenii astia nu au exchange-uri peste tot, cum avem noi...de fapt deloc, dupa cat am vazut...si totusi am fost in centru!! Asa ca, vrand sa bem o bere la un local de pe acolo, a trebuit sa schimbam la un Mini Market unde vanzatorul a fost binevoitor cu noi si ne-a ajutat sa obtinem o diferenta de nu mai putin de 50 de forinti pt un euro. Adica un euro ne-a fost dat cu 220, iar la casa de schimb ar fi fost 270 :D

Neeext minus: Tipul de la receptie unde ne-am cazat ne-a spus ca autobuzele circula pana la ora 12 noaptea...asa ca am fost curajosi si am plecat din bar la 23:45...lucru deloc...practic, pentru ca autobuzul nu a venit si am luat un taxi, care din nou ne-a ars :) Nimic nou, nu? Oameni suntem si intelegem :)))

A, mare..plus, McDonalds-ul era inchis :))) De la ora 18 chiar. Asta m-a facut sa imi dau seama ca noi suntem o natiune de consum, de experiment, care este fortata de piata sa ceara, sa manance, sa vrea mai mult!!!
Pe bune acum, oamenilor astora chiar le pasa de cetateni, lucrurile sunt in asa fel organizate, gandite, incat fiecare sa fie multumit. Desigur, or fi si lucruri negative in tara lor, dpdv politic, dar...prima impresie asta e, se pune accent pe bunul mers al lucrurilor.
Si eolienele, care sunt cam peste tot pe langa autostrada...deci clar sunt la primul nivel de evolutie a rasei umane (grija fata de mediu, consumul resurselor inepuizabile).

Cam asta a fost, acum sunt in camera in Grunau-Austria (maine scriu despre asta), dupa 10 km de mers pe jos, mintea mea e un pic blury, asa ca...noapte buna :)

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Plecat in afara de revelion

Pe ultima suta de metri am decis sa plec in Austria de revelion, cu Cosmin si cativa prieteni de-ai lui para masina.
Va fi drum de 2 zile, oprit in Timisoara sau Budapesta, dupa cum se va prefera la momentul respectiv.
N-am fost niciodata in zona respectiva, mai ales cu masina asa ca...tin pumnii...in caz ca va ninge intre timp si la intoarcere ne va intampina Romanik cu troiene :) Nu de alta, dar nu vreau sa ajung la stirile de la ora 5.
Ca toate femeile, mi-am luat mai multe haine decat pot duce, dar...programata fiind de esecul ultimei deszapezirii, am zis sa am haine calde de schimb :)
Cam atat, stiu ca am net acolo, la Hostel, unde ne vom caza asa ca voi incerca sa mai scriu, sa schimb impresii....cu mine :)

Pana atunci insa, Sarbatori Fericite!!!

luni, 7 decembrie 2009

Culmea femeii casnice

Am putea numi culmea femeii casnice sa ai o sticla de Perwol in geanta cand te duci la un spectacol? :)))))))

vineri, 4 decembrie 2009

Ada Milea

Am fost aseara la concert Ada Milea in Club Crossroads 100. N-o mai vazusem de mai bine de 3 ani si m-am bucurat enorm pentru ca...a fost mai efervescenta ca niciodata.
Interactiunea cu publicul a fost superba, naturala si familiala, exact cum speram sa fie.
Am avut noroc si am stat chiar langa scena, ceea ce mi-a permis sa ii surprind toata mimica fetei, toate modulatiile coardelor vocale, ceea ce a facut ca piesele sa-mi sune ca din CD-player, doar ca o aveam la 1 metru distanta!!!! Yuhuuuuu
Ce sa mai, ramane artista mea favorita din tara asta si de acum o sa incerc sa fiu mai atenta la aparitiile ei pe scena, ca sunt mai rarutze, dar merita toata asteptarea. :)

Alegeri - votati!

Nu imi place politica din tara asta, dar se apropie din nou alegerile si consider ca e si datoria mea sa incerc sa mobilizez oamenii sa se duca la vot.
Stiu ca unii considerati ca oricum nu schimba nimic un vot sau ca oricum se stie deja cine va castiga. Desi poate fi adevarat, nimic nu ma mai uimeste in tara asta, faptul ca ai drept de vot liber si gratuit trebuie sa te faca sa vrei tu sa schimbi ceva ducandu-te acolo si punand stampila pe buletinul de vot. Trebuie sa vrei sa-ti faci simtita prezenta.
La alegerile de acum 2 saptamani, Becalli a luat 1,9 % din voturi. Va dati seama? Niste oameni si-au irosit votul pentru el...desi nu avea nici o sansa sa castige, dar s-au dus si l-au sustinut, au votat!

Poate acum nu va castiga candidatul tau, nu trebuie sa te duci la vot fiind sigur de rezultat, trebuie sa te duci din simpla dorinta de a face ceva.
Suntem inca prezenti in tara asta si am speranta ca acest lucru sa insemne ceva pe viitor.

Prin urmare, duceti-va la vot, nu aveti absolut nimic de pierdut. Daca nu, in curand cei care vor vota vor fi cei din afara oraselor, care au inca datoria sociala in sange si stim cu totii cat de usor pot fi manipulati sa voteze cu unul sau cu altul.

Nu vreau sa am prejudecati, dar avem mai mult acces la informatie decat ei si prin urmare suntem datori sa incercam sa schimbam lucrurile conform acestui aspect.

joi, 26 noiembrie 2009

Politist Adjectiv

Pai, pe scurt, l-am vazut de curand, pe parcursul a 3 zile diferite, pentru ca n-am avut rabdare de un cap-coada.
Filmul in sine e un...adjectiv, pentru ca film, ca si substantiv, nu i se poate spune.
Stiam ca romanii fac filme cu foarte mult simbolism in el, cu multe trairi degeaba si scene care n-au fost scoase la montajul final doar doar mai castiga 2-3 minute, dar asta e de pomina.
Pe parcursul filmului ni se da ocazia sa ne plictisim impreuna cu personajele, sa mancam cu ele, sa mergeam cu ele, sa urmarim pustani, etc.
Si sfarsitul...eh, sfarsitul e de poveste, dar din aia, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

Adica politistul in cauza are el mustrari de constiinta ca nu vrea sa bage la parnaie un baiat care fumeaza hasis si da si colegilor. Bun, se da el cu capul de pereti de-a lungul filmului (si noi impreuna cu el, va asigur), pana cand seful lui il lumineaza ca nu conteaza ce crede el, ci conteaza cuvantul legii, care este destul de clar.
Tinand cont ca acest politist era in bransa de ceva timp, astfel de scapari ma fac sa cred ca...era un politist adjectiv :)))) Oare asta era ideea filmului? Nu cred, dar in fine...

Mai sunt pe acolo niste scene care accentueaza sistemul birocratic romanesc si cum trebuie sa te rogi de unul si de altul sa iti faca favoruri (care tin de meseria lor de fapt), dar asta e alta poveste.

Adica am stat sa ma uit mai mult de 90 de minute la ceva ce se putea termina intr-un scurt metraj de 20! E absurd.

Singura scena care poate se merita vazuta este cea din trailer, doar ca pe langa ea sunt muuulte ambalaje semi florale care mai dureaza o ora si ceva.

Cine e amator de...Dragos Bucur (care nu zic, a jucat bine, pe mine filmul in sine m-a revoltat), sa se uite :)

duminică, 22 noiembrie 2009

Tort caut cireasa sau cireasa caut tort?

Stand ieri de vorba cu un prieten despre relatii si ce ti-ai dori de la un viitor partener, a reusit sa foloseasca o metafora de care m-am indragostit imediat si anume: esti un tort care isi cauta cireasa sau esti o cireasa care isi cauta tortul?
Mai exact, poti fi tort, adica o persoana care pare sa aiba de toate: este implinita profesional, stie sa se poarte cu cei din jur, ar fi sotul/sotia ideala, dar nu are cireasa, acel ceva care te face sa nu iti mai iei gandul de la el/ea.
Acel quelque chose care te-ar fi facut sa suporti persoana respectiva in cazul in care nu ar fi avut calitatile necesare, standard, pentru a fi partenerul ideal.

Ca exemple, ma gandesc la tipele care se cupleaza cu tipi total nepotriviti lor, iar cand le intrebi de ce stau totusi cu ei iti raspund simplu: are el ceva anume, nu stiu. :)
La fel de bine poate fi transpus si in cazul tipilor, doar ca la ei e mai usor sa stii care e cireasa de pe tort, nu?
Nu vreau sa jignesc barbatii mai profunzi care nu vor o cireasa superficiala, dar...pana la urma majoritatea barbatilor gandesc ca niste barbati, nu? :)

Dar ce faci cand esti tort dar ai si cireasa? Standardele tale pentru viitorul partener sunt foarte sus, nu? Cel putin asa vad eu lucrurile.
Prin urmare, eu sunt un tort cu cireasa, caut cireasa..cu tort. :)

Urmatoarea intrebare care se pune este, ce fel de cireasa esti: confiata sau naturala?
Cea confiata dureaza mai mult decat cea naturala, dar este cam fada, pe cand cea naturala are un farmec irezistibil dar se strica mai repede.  Lol, am mers prea departe, nu? :)

Sau poti fi doar jumatate de tort si tot sa ai cireasa, pentru ca nu a mancat-o nimeni pana acum.

Voi care dintre ele sunteti?

duminică, 15 noiembrie 2009

Povestioara

Am primit de curand pe mail o povestioara care mi-a placut la nebunie pentru ca vizeaza o parte a experientei de viata prin care trec in acest moment si de aceea vreau sa o impartasesc. Pentru femei, dar cu dedicatie barbatilor ;)

Intr-o scurta conversatie, o persoana intreaba urmatorul lucru pe o femeie: Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta inainte de a-l privi in ochi si ii zise: Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse: Da.
Atunci incepu sa zica: Fiind femeie in acest timp, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat... Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea ?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse: Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind- o ii ceru sa explice mai in detaliu.
Ea zise: Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu "ascultatoare". Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc.
Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise: Ceri mult.
Ea raspunse: Valorez mult.

Ei, nu e frumos?

vineri, 13 noiembrie 2009

Responsabilitate

Ma gandeam zilele acestea la responsabilitate si la cum ma raportez eu la acest cuvant cand vine vorba de viata mea.
Mi-am dat seama cu mandrie, trebuie sa recunosc, ca pana acum mi-am asumat responsabilitatea 100% pentru deciziile si actiunile pe care le-am intreprins.
Nu, acest post nu este scris pentru a ma preacinsti :), ci pentru a ii ajuta pe ceilalti sa isi puna intrebari cu privire la acest aspect, pentru ca nu m-am putut opri sa nu fac comparatie cu alte persoane cunoscute care...nu sunt chiar atat de constiente de faptul ca nu reusesc sa puna stapanire pe viata lor prin asumarea responsabilitatii.

Fiecare are CALEA lui in viata iar faptul ca in timp interactioneaza cu alti oameni (care la randul lor au caile proprii) nu este o scuza sa se abata de la ACEASTA.

E usor de spus, ce-i drept, dar adevarul e ca pe mine nu m-a invatat nimeni sa fiu asa, mi-am dat seama de la sine ca nu are rost sa dau vina pe educatie, pe mediul in care am crescut, pe parinti, pe profesori, etc, pentru deciziile pe care le-am luat, pentru greselile pe care le-am facut si pe care probabil o sa le fac.
Eu am puterea, nimeni altcineva. Daca permit altora sa intre in viata mea si sa o influenteze, asta e altceva, a influenta nu inseamna a decide. Cineva poate sa te influenteze intr-o directie, dar cand ajungi la rascruce de drumuri...tu alegi daca faci stanga, dreapta sau te intorci inapoi.

Inca nu pot intelege cum poti da vina pe parinti sau chiar profesori ca ai ales facultatea de medicina in loc sa dai la psihologie, sau cum ai ajuns sa faci sport de performanta cand de fapt tu vroiai sa devii scriitor, etc. Sau cum te-ai despartit de prieten pentru ca parintii nu erau de acord, sau cum ai renuntat la buni prieteni doar pentru ca partenerul nu era de acord cu ei.

Cum poti lasa pe altcineva sa decida in locul tau sau cum poti da vina pe altcineva pentru deciziile tale proaste?

Si e si mult mai usor sa treci peste esecuri sau chiar sa te bucuri de victorii, cand stii ca TU ai fost cel care ai ajuns AICI. Tu vei fi cel care va invata din greseala facuta si tot tu vei fi cel care va impartasi sincer bucuria cu cei din jur.

Poate aceste e si motivul pentru care nu regret nimic din ce am realizat sau facut in viata mea pana acum. Regretul apare cand stii ca puteai face altfel dar din cauza anumitor influente, te-ai lasat dus de val si ai ales gresit si acum ai pe cine sa dai vina.
Si cum nu esti tu de vina, nu poti face altceva decat sa o iei de la capat. Pe cand daca ai fi recunoscut ca tu ai ales si tu ai gresit, te-ai fi ridicat, te-ai fi sters de praf si ai fi mers mai departe.
Nu stiu daca se intelege mica diferenta pe care am vrut sa o accentuez intre cele doua situatii.

Sa se inteleaga, nu am nimic cu situatiile cand ai nevoie de sfatul celor din jur sau chiar de ajutorul lor. E chiar foarte bine sa ai la cine apela, ca doar nu traiesti singur pe lume. Dar intr-un final, decizia luata in urma sfaturilor este a TA, nu a LOR.

Am un exemplu de situatie foarte relevant pe care simt nevoia sa il povestesc:
Imediat dupa Bac, am plecat cu niste prieteni la munte, desi eu in 10 zile trebuia sa dau examenul la facultate.
Am stat acolo 7 zile si desi intentia mea a fost sa si invat in acest timp, imaginati-va cat din timp am facut asta :)
Buuun, ma intorc in Bucuresti si ma apuc serios de invatat. Dar cum poti invata materie din 3 manuale diferite in 3 zile? Astfel incat am picat. Evident, plansete, dezamagire, imi parea rau fata de ai mei, etc. Dar...ca sa ma dreg, in aceeasi zi in care am vazut rezultatul am plecat la mare!

Dau directive din Vama Veche sa se duca mama sa imi depuna dosarul la o alta sectie a facultatii, poate poate, intru la taxa. Ceea ce s-a si intamplat. Situatie rezolvata. Ma rog, anul urmator am dat examenul din nou si am intrat la buget si am reusit sa iau si bursa de studiu pana la finalul facultatii. Hehe :)

Dar, sa facem istorisirea mai scurta, daca se mai poate, cat de usor ar fi fost sa dau vina pe ai mei pentru faptul ca am picat? Ce parinte in toata regula si-ar fi lasat copilul sa plece de acasa cu mai putin de 2 saptamani inainte de examenul la facultate? Ce ura si ce regrete m-ar fi apucat daca le-as fi reprosat alor mei ca trebuiau sa ma tina acasa obligat fortat ca sa invat si sa nu mai trec printr-o astfel de situatie?

Dar nimic din toate acestea nu s-a intamplat si astfel am trecut mai usor peste perioada cu stigmat - ai picat la facultate! M-am scuturat bine, mi-am dat o palma pentru rebeliunea mea cu muntele si am incercat altceva.

A reiesit ca decizia a fost una foarte buna intr-un final, viata mea urmandu-si sinuos calea de atunci.

N-aveti idee ce satisfactie enorma poti sa ai cand stii ca doar tu iti tii in maini existenta. De nedescris, simti ca nimic nu te poate opri si peste orice obstacol ai da, stii ca tot tu il vei da la o parte si iti vei continua drumul.

Ca sa inchei, faceti un exercitiu, ganditi-va la stadiul in care sunteti acum, la toate zonele vietii voastre (profesional, ecuational, etc) si vedeti cum ati ajuns aici?
Sunteti multumit de serpuirea drumului vietii sau v-ar fi placut sa fie mai drept?
Ce decizie importanta din viata voastra putea sa fie alta si v-ar fi placut sa fie alta?
Cine v-a influentat sau va influenteaza inca cel mai mult si de ce ii dati aceasta putere?
Apoi vedeti ce ati fi putut face altfel si asigurati-va ca data viitoare veti fi doar voi in centrul atentiei si nimic sau nimeni nu va va zdruncina.
E mai usor sa traiesti cu greselile tale decat sa traiesti cu greselile facute din cauza altcuiva, nu?

Oricum, stiu ca ai mei nu vor citi niciodata acest blog, dar le multumesc ca m-au lasat sa ma dezvolt numai in directiile dorite de mine :)

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Citate ;)

Iata doua citate cu care ma trezesc in fiecare dimineata, la propriu, pentru ca le am pe desktop :)

Lucrurile care conteaza cel mai mult nu trebuie lasate niciodata la mila celor care conteaza cel mai putin.  

Si...

Nimic nu are putere asupra mea, in afara de ce las eu sa treaca prin gandurile mele constiente.

duminică, 1 noiembrie 2009

Echilibru

Se stie deja ca scopul vietii pentru cei mai multi dintre noi este gasirea echilibrului, orice ar insemna asta pentru fiecare persoana in parte.
In general se pune accent pe viata de familie si cariera, sau bani si implinire personala, sau...etc.
Ce se pierde insa din vedere este ce suntem dispusi sa facem pentru a ajunge acolo? Ne bazam pe ceilalti sa ne ajute cu o parte a ecuatiei sau totul depinde de noi si la ce suntem dispusi sa renuntam sau pana unde suntem dispusi sa mergem ca sa ajungem acolo?
Spre exemplu, in familia mea, tata are echilibrul dorit: el aduce banii in casa, mama se ocupa de copii si intretinerea casei. Dar daca stam sa disecam situatia si sa luam in calcul cel mai negru scenariu, daca mama nu ar mai fi, echilibrul ar disparea cat ai bate din palme, pentru ca nu tata a ajutat la atingerea lui, el este doar o parte a ecuatiei.
Ce vreau sa punctez este ca fiecare se plange mai mult sau mai putin de viata pe care o are si ca nu are toate sansele de partea lui/ei pentru a reusi in tot ceea ce isi propune si a ajunge la acel echilibru. Nu neg, uneori e bine sa te plangi, te ajuta sa iti evaluezi situatia, important este ce faci dupa ce iti trece? Faci ceva sau te-ai racorit si mergi mai departe ca inainte, asteptand urmatorul punct jos al energiei psihice, cand iar te vei plange si...same old shit.
Eu insa am realizat ca orice lucru care nu ne convine este un semnal de alarma asupra persoanei noastre: de ce nu ne convine, daca s-ar rezolva, ne-am simti mai bine personal sau doar ni s-ar satisface o nevoie de moment, asteptand urmatorul...rasfat?
Este foarte important sa aflam de la noi insine care nevoie sau cerinta pe care o avem ne ajuta cu adevarat sa evoluam si care ne ajuta doar sa pastram nivelul de confort atins si odata stabilit acest aspect, trebuie sa actionam in directia care ne va ajuta cu adevarat.
Este greu, mai ales cand din afara ni se stabilesc tot felul de nevoi artificiale, corporatiste (iubesc cuvantul asta, pentru mine reprezinta tot ce este mai negativ in societatea super tehnologizata care am ajuns), dar important este sa ajungem la acest nivel de constientizare pentru a putea avea o baza pentru ACTIUNE.

Revenind la echilibru, in cadrul unei relatii, este foarte important de vazut daca nivelul spre care aspira partenerul este similar cu al nostru. Daca da, foarte bine, munciti in comun, daca nu, si asta e bine atata vreme cat nu considerati ca ar fi un impediment pentru voi. Poate fi si rau, cat timp echilibrul celuilalt va impiedica sa ajungeti la propriul echilibru.
Ca tot vorbeam in urma cu cateva posturi despre schimbarea prin care am trecut, am ajuns la concluzia ca o relatie va fi perfecta daca nu depinzi de celalalt, ci il iubesti si respecti pentru cine este si ceea ce vrea, nu pentru ca este o parte a echilibrului catre care tanjesti.
Nivelul optim de intelegere intr-un cuplu cred ca poate fi atins cand fiecare are echilibrul dorit, pe care l-a atins 'pe cont propriu'. Aceasta conditie este absolut necesara din punctul meu de vedere pentru o mai buna comunicare si intelegere. Cand tu esti impacat si fericit cu tine, vei putea sa te bucuri neconditionat de prezenta celuilalt, sa il intelegi si sa il ajuti la nevoie.
Intrebari care se ridica si la care nu voi raspunde acum ar putea fi: dar daca tu ai atins acest nivel dar partenerul nu? Daca nici macar nu simte nevoia sa schimbe ceva, dar simte frustrarile provenite din...independenta ta?

Reprosurile intervin in clipa in care aportul celuilalt la echilibrul dorit de tine nu este indeajuns. Eterna fraza: cat dai si cat primesti. Ce se pierde din vedere este ca fiecare tinde catre un alt fel de echilibru. Nu este vina celuilalt ca tu ai investit poate prea mult pentru ceva la care in mod normal ar fi trebuit sa ajungi singur/a, pentru ca apoi sa impartasesti cu partenerul nivelul atins.
Oamenii multumiti de sine si impliniti sunt mai capabili sa ofere fara sa simta ca rup din ei,ca fac compromisuri, fata cei care nu mai evolueaza si sunt intr-o zona temporara de confort.
Cand te intelegi pe tine si ceea ce esti, cand ai atins nivelul optim al personalitatii tale, atunci poti spune ca ii poti intelege pe ceilalti si accepta asa cum sunt.

Nu poti pretinde mereu de la ceilalti sa te ajute cu elementele lipsa pe care nu esti in stare sa le dezvolti.
Totul depinde de tine, pentru ca tu esti o entitate in aceasta lume, ai propria energie calauzitoare. Ca traim in societate este altceva, asta cred ca este principalul motiv pentru care cei mai multi dintre noi sunt nefericiti. Traind mereu si tanjind dupa compania altora, ne pierdem pe noi insine din vedere si astfel creierul nostru, caruia ii plac automatizarile, cu greu va fi capabil sa se reintoarca la 'origine', adica la el insusi, pentru a isi desavarsi...perfectiunea.

M-am lungit, recunosc, dar este un subiect care ma intereseaza enorm si stiu ca numai astfel voi ajunge sa fiu cu adevarat multumita de mine, descoperindu-ma.

Campanie anti-electorala

Cum stateam ieri in confortul casei mele, mi-a trecut prin minte un slogan de boicotare a alegerilor de orice fel ce vor avea loc de acum incolo in tarisoara noastra. Singurul defect este ca suna mai bine in engleza. Trebuie adaptat prin urmare, dar ideea se sustine: STOP STEALING, START GIVING!
In romana ar suna asa: NU MAI FURATI, MAI BINE DATI! dar am senzatia ca ideea se pierde undeva dupa virgula. Of, ce ti-e si cu limba asta care are 'o mie' de intelesuri pentru fiecare cuvant :)

Cine mai doreste, cine mai pofteste?

vineri, 30 octombrie 2009

Firca de intuneric

Cand e frica mai mare: cand intri intr-o incapere si nu poti sa aprinzi becul sau cand intri si nu vrei sa aprinzi becul?

miercuri, 28 octombrie 2009

Mintea umana

Cu cat avansez mai mult in aceasta perioada realizez ca mintea mea face totul. Ea ma determina sa am perioade joase ca energie spirituala, tot ea ma ajuta sa ies de acolo avand ganduri de optimism si realism, totodata.
Nimic nou pana aici, dar stau si ma intreb, vazand lumea de pe strada, cati dintre noi recunosc acest fapt si nu se multumesc sa puna totul in mana sortii sau societatii in care traim? Si mai ales, cati dintre noi vor sa faca ceva in sensul asta?
Pentru ca la baza schimbarii sta ACTIUNEA si actiunea depinde de NOI.
De aceea am si ajuns la concluzia ca trebuie sa invat sa o stapanesc, in adevaratul sens al cuvantului, nu doar sa spun chestii de genul: 'totul va fi bine' cand vad ca pic in cealalalta extrema.
Vreau ca ea sa invete automatismul gandirii productive si pozitive, care sa ma transforme in persoana catre care tind. Despre asta voi face un post separat.
Acum am vrut doar sa punctez ca: „Mintea e aceea care face rău sau bine, care te face fericit sau nefericit, bogat sau sărac. " — Edmund Spencer

joi, 22 octombrie 2009

Readaptare

Cum reusesti sa te adaptezi libertatii proaspat castigate dar nu neaparat vrute? Cum ii spui creierului sa o ia pe alt drum, altul decat cel cu care se obisnuise in ultimii ani?
Cum te faci cunoscut altor oameni, oameni care nu stiu cum esti si prin urmare comportamentul tau trebuie actualizat si...adaptat cerintelor, astfel incat sa fii bine primit.
E greu, mai ales cand ai fost obisnuit sa fii acceptat asa cum esti.
Se dovedeste ca libertatea nu e 100% libera, ci trebuie gandita. Altfel exista sanse sa o iei pe aratura si sa creezi multe impresii gresite, doar pentru ca te-ai dezobisnuit sa fii altcineva in afara relatiei din care tocmai ai iesit.

As putea spune ca pana acum am trait intr-o microsocietate creata de mine, unde era comod, stiam si bunele si relele, cum sa reactionez, ce sa fac si ce nu.

Dar acum realizez ca aia era doar una dintre microsocietatile existente. Fiecare le are pe ale lui. Cum fac sa intru in ele fara sa se simta, fara sa fiu privita insistent pentru mult timp?

Probabil voi gasi raspuns la aceste intrebari...in timp :) Acum insa sunt blind.
Cei care ma cunosc stiu insa ca nu sunt genul care sa fie foarte afectata de parerea celorlalti. Corect, insa aici este vorba de altceva: nu mai stiu cum sunt eu de fapt, ce perceptie creez, cea dorita de mine sau cea prinsa de ceilalti din aer.
Si daca eu nu stiu cum sunt, nu ma astept ca ceilalti sa ma descopere cu adevarat. Cel putin nu in urmatoarea perioada.

Sunt o persoana sincera, vreau sa stiu lucruri concrete, doar ca imi dau seama ca aceassta sinceritate...directa, nu e pe gustul oamenilor, care au nevoie la randul lor sa se adapteze...cu tine.

Cerc vicios necesar pentru a trece de aceasta etapa. Sper sa ies victorioasa!

luni, 19 octombrie 2009

Prieteni

In ciuda postarii anterioare, sunt si prieteni care stiu sa iti spuna exact ce trebuie, cand trebuie si ma bucur ca am alaturi de mine astfel de specimene.
Un exemplu ar fi un citat dintr-o carte citita de curand de una dintre prietenele mele, care a mers direct unde trebuie:  Din timp in timp, partenerii trebuie sa-si rediscute angajamentul pe care il au unul fata de altul, acordul asupra relatiei. Si daca cei 2 nu au aceeasi viziune, mai bine decid ca fiecare sa mearga pe alt drum, decat sa se tina pe loc.

Cat se poate de adevarat, cel putin in cazul meu.

Asa ca, multumesc, Tie.

Sfaturi

De ce cand suferi se gaseste o persoana care sa iti dea the ultimate advice: Lasa, o sa treaca cu timpul, sau Lasa, timpul le va rezolva pe toate.
Ok, nimic mai adevarat, mai ales daca mori a doua zi :))
Dar...de ce nu ti se spune si in cat timp se vor rezolva toate? Ar fi prea de tot, nu?
Adica cu ce ma impaca pe mine gandul ca timpul le va rezolva pe toate in 30 de ani!??!?!?!

Cred si eu, in 30 de ani o sa am memoria pe sfarsite si oricum o sa uit de ce eram suparata :))))

Oricum, nu vreau sa imi las starea in mainile timpului, pentru ca s-a dovedit ca el nu are limite, pe cand nervii mei au. Prin urmare, o sa incerc sa le rezolv singura pe toate, ca doar de aia am inceput sa ma dezvolt personal si sa ma doxez.

Noutati

Ma gandesc sa incep un nou blog: Confesiunile unei fete libere, tinand cont de schimbarile recente din viata mea. Fericite sau nu, ramane sa aflu...cu timpul.
Dar apoi as crea confuzie printre multii mei cititori ;) si nu vreau asta. Scopul meu este sa creez o comunitate care sa fie la curent cu majoritatea aspectelor din viata mea.

Eu sunt o singura persoana si prin urmare o sa am un singur blog.

Problem solved!

Ce bine e sa vorbesti singur :)

So, stay tuned..

vineri, 16 octombrie 2009

Punctele fetei

M-am apucat sa citesc o noua carte (da, avantajele de a lucra de acasa), si anume Rodney Davies - Ce ne dezvaluie fata.
Am aflat prin urmare ca alunita mea celebra din varful nasului, care in carte reprezinta pozitia 44 a varstei vietii, nu este atat de norocoasa precum credeam. Ca sa citez: Un aspect urat - uscaciune sau ten gras, pete, cicatrice, prezenta unor linii oblice, a unor alunite intunecate sau a unor negi, si orice depigmentare a pielii in aceste pozitii denota o vitalitate scazuta si o sanatate subreda, indicand, deasemenea, neintelegeri cu sotia si boli ale membrilor familiei.
Lasand la o parte faza cu sotia (cartea este destul de vechiutza, pe atunci se credea ca femeile sunt perrfecte :D ), o sa citesc si restul cartii sa vad ce imi este prevestit dupa fizionomia fetei.

Keep you posted, lol :)

Citate

N-am mai scris demult.
Poate pentru ca ma pastrez pentru postul special cu citate adunate de-a lungul timpului din carti, filme, etc. Vreau sa imi aduc si eu aminte ce anume ma impresiona cand eram mai...mica si daca as fi de acord si acum cu ce scria acolo.
Doar ca nu gasesc carnetelul (vezi ce inseamna sa te reorganizezi si sa schimbi mobila? :(((( ) si lucrul asta ma innebuneste. In fiecare zi ma trezesc in gand cu o noua idee unde sa caut dar...nu e nici acolo.

Gasitorului ii ofer recompensa! Sau celui care imi mai da o idee de secret place :)

marți, 29 septembrie 2009

ABH

In ultima vreme am ajuns destul de des prin ABH, mai exact American Beer House din Drumul Taberei.
Prima data nu am fost atenta, era plina zi, liniste, aveam bericik la bord, a doua oara am devenit mai atenta, iar a treia oara a inceput sa imi clipoceasca ceva in minte, nu ma simteam...americanish.
De ce? Pentru ca e de fapt o spelunca umpluta cu termopane, cativa pereti sunt pictati, reprezentand poze colorate cu Stan si Bran, Elvis, Queen, Michael Jackson, etc, destul de nice, astea chiar mi-au placut.
In rest, cateva steaguri Americane, din acelea mici, cateva embleme ale echipelor de fotbal american si...cam atat.

Ce m-a uimit insa a fost asemanarea cu vechile restaurante comuniste, pline cu bashtani care discuta secrete de stat, fete de mese albe, ca de nunta, scaune vechi... Am aflat ca Gigi merge pe acolo uneori, la fel ca si fericitul primar al sectoului 4, pe care l-am vazut de curand. L-au insotit la masa vreo 10-14 clone politice, costume negre, camasi albe, pinky ring la unii, poze cu copiii pe mobil la altii. Pun pariu ca acolo s-a decis cine va candida la presedentie din partea partidului :)
E un restaurant romanesc politic imbracat in haine familiale si tocmai asta ma uimeste, ca se numeste American Beer House...si nici macar nu servesc un fel special de bere...ci the usual stuff.

In fine, nu vreau sa critic restaurantul in sine, barmanii sunt super ok, la fel si ospatarii, meniul e divers si chiar arata bine mancarea.

Am vrut doar sa comentez aceasta discrepanta, dintre fatada si ceea ce e de fapt. Ma asteptam la un mini Hooters dar n-a fost sa fie.

luni, 14 septembrie 2009

Speeding ticket

Da, am fost si eu printre cei care circula cu peste 50 km/h in localitate :)
Am comis-o cu 70 la ora si politistul a fost atat de spontant ca nu a rabdat sa ma lase sa trec linistita, era singur in masina.
Am incercat sa il induplec, am fost foarte prietenoasa, tot o dadeam cu avertismentul, ca e prima abatere, dar mi-a taiat-o dulce cum ca daca aveam sub 65, dar peste 50 :D, poate ma lasa in pace.
Eh, asta e, fie ca ii dadeam lui 50 de lei, fie ca am platit amenda 60, tot acolo ajungeam. Ah, plus 2 puncte, nu-i bai, si mi-a si dat hint-uri cam pe unde sunt urmatoarele radare din drumul meu.

Un lucru bun a iesit si din asta: am vazut ca nu e chiar atat de ingrozitor sa fii oprit de politie, mai ales cand e pe buna dreptate si ca nu e chiar atat de greu sa vorbesti cu ei.
Eu inainte dezvoltasem o mini fobie fata de ei, aplicam tactica de om invizibil, cu masca de sofer super preocupat si atent cand treceam pe langa o unitate de politie :).
Dar, asa cum bine mi-a spus o prietena ce a avut de-a face mai des cu ei, sunt si ei oameni si vor sa mai vorbeasca cu cineva din cand in cand :)

Sa speram ca nu se mai intampla dar in caz ca, fiecare experienta trebuie tratata ca atare: un pas in fata :D

marți, 1 septembrie 2009

Despre job

Vara asta am experimentat o luna jumate de stat pe bara....am ramas fara job. Pe cat de brusc aparuta pe atat de binevenita s-a dovedit perioada.

Nu m-am grabit sa caut pentru ca aveam nevoie de o pauza si pot spune ca a fost o decizie fericita.

Am ajuns la concluzia ca si statul are ciclul sau de dezvoltare si am trecut prin anumite etape.

Primele zile stateam pe net si ma uitam la filme. Mai citeam din cand in cand....no pressure what so ever.

Apoi am inceput sa plec in fiecare week-end undeva si sentimentul care ma cuprindea duminica cum ca a doua zi trebuie sa fiu la job nu mai era si astfel ma puteam bucura mai mult de fiecare clipa, pacat ca eram inconjurata de oameni stresati :)

Cam dupa a 4-a saptamana am inceput sa ma simt inutila, sa vreau sa fac din nou ceva asa ca am inceput sa ma uit dupa job-uri....dar cum era vara, oferta nu era diversa si nu ma incanta, iar cand aplicam la exceptii, nu era nimeni la celalalt capat ca sa imi vizualizeze CV-ul :)

Asa ca m-am relaxat din nou si am inceput sa imi fac planuri de plecare ca fetele, in mijlocul saptamanii, undeva unde nu am mai fost de mult si astfel am ajuns la Slanic Prahova si la Valea Doftanei...e cam aiurea sa pleci sa te relaxezi cand asta faci de ceva vreme incoace :) Dar a fost fun, o experienta interesanta si plina de revelatii personale.

La intoarcere, ma simteam bine si astfel m-am afisat online pe mess si....a aparut fereastra salvatoare, de la o persoana care astepta de mult timp sa fiu available si astfel mi-a propus un job care mi-a placut din prima si iata-ma, a doua zi am si inceput. Maine se fac 2 saptamani. Atat de simplu.

Prin urmare, networking-ul meu a dat roade in cele din urma, trebuie doar sa ai rabdare si sa nu fii presat financiar si aici am fost o norocoasa. Altfel cred ca as fi cazut usor in extrema cealalta.

Oare economia este mama relaxarii pe perioada de criza? Asta sa fie si abordarea companiilor care nu trec prin criza dar se comporta ca atare in fata angajatilor?

Ramane sa aflam....dupa ce trece.

Principiul usii continuare

Inca o exceptie la cele scrise mai jos ar fi usile de la toaleta :)
Cladirea de birouri unde lucrez mai nou are 2 randuri de toalete si usile se deschid in afara...ceea ce e oarecum periculos pentru nasucurile noastre, in ciuda faptului ca se aude ce usa se deschide datorita incuietorii...
Dar daca am castile in urechi?

vineri, 21 august 2009

Principiul usii

Cati dintre noi nu s-au ciocnit de usa in momentul in care ieseau din birou sau cladire, tragand sau impingand in loc sa impinga sau sa traga?

Ei bine, am stat si m-am gandit la acest aspect zilele trecute si mi-am dat seama de fapt care este principiul dupa care functioneaza usile (exceptandu-le pe cele pe care scrie Pull/Push).

Astfel, intr-un apartament normal, usile care dau in dormitoare sau camere mai mari se deschid inauntru, pentru a nu da cu usa in nas cuiva cand iesi din camera. In schimb, usile de la camari, toalete micutze se deschid in afara, pentru ca daca s-ar deschide inauntru, camara nu ar mai putea avea rafturi and stuff.

La fel, usa de la intrare in casa se deschide inauntru tot pe acelasi principiu, sa nu lovesti pe cineva cand iesi. Usile care se deschid in afara se deosebesc de cele de mai sus prin faptul ca au balamalele la vedere si...te prinzi :D

Exceptiile sunt doua:

1. Usile din sticla care se deschid in ambele parti (sau doar intr-una), cand vezi daca cineva este acolo si o deschide sau nu;
2. Portile de la vilele bogatasilor care sunt mai fara obraz si in loc sa le deschida inauntru, pentru a nu bloca trotuarul/strada, le deschid in afara ca nah....pot

Am dreptate sau nu? :)

marți, 11 august 2009

Recomandare de carte

Intalnindu-ma cu niste prietene, una dintre ele a scos din poseta o carte de care era foarte mandra si a vrut sa ne impartaseasca acest lucru: Allan Pease - De Ce Barbatii Se Uita La Meci Si Femeile Se Uita in Oglinda. Am tratat-o cu suspiciune si am intrebat-o: Si? Te-ai prins in ce directie vor sa te manipuleze?

Raspunsul e irelevant, ideea e ca mi s-a trezit curiozitatea, am vrut eu sa-mi raspund la intrebare si iata ca azi am terminat-o. Slava internetului, ca daca mai trebuia sa o si caut prin librarii, imi pierdeam clar interesul :)

Fara sa regret scepticismul initial ma declar bucuroasa ca am citit-o deoarece mi-a deschis mai multi ochi decat credeam. Aproape fiecare paragraf si-a gasit un exemplu in viata reala, in relatia mea de cuplu, in relatiile pe care le legi de obicei cu prietenii, barbati si femei deopotriva.

Astfel, daca vreti sa stiti de ce femeile vor sa vorbeasca mult dar urasc sa fie intrerupte, sau de ce barbatii stau mai bine cu orientarea dar nu reusesc sa tina pasul cand vorbim "ca fetele", adica pe mai multe subiecte deodata, aici veti gasi raspunsul!

Un citat care mi-a placut: Cand este vorba de sex, femeile au nevoie de un motiv; barbatii au nevoie de un loc in spatiu.

Mai multe nu spun, sunt sigura ca va veti da seama despre ce vorbesc citind chiar si primele 10 pagini.

Pentru un impuls, o gasiti AICI.

PS: o alta idee care mi-a placut la nebunie si incerc acum sa o propag pe unde ma duc este aceea ca homosexualii se nasc asa, datorita faptului ca in uter nu au primit destui hormoni masculini si astfel au ramas cu un creier alcatuit in mare parte dupa modelul unei femei.

marți, 28 iulie 2009

The Way of War

Tocmai am terminat de vazut filmul The Way of War, inceput sambata seara :))
Nu am avut rabdarea sa il vad pe tot odata pentru ca e destul de prost ca scenariu, actorii joaca bine, dar ce rost are sa joci bine cand nu transmiti nimic?
Dar, se pare ca dorinta mea de a vedea totusi cum se termina mi-a fost cat de cat rasplatita, pentru ca mi-a fost dat sa aud din gura lui Bin Laden, care statea pe un pat de spital intr-o grota, cu perfuzii si respirand printr-o masca, ideea de baza a razboiului dus de americani in ultima vreme: Oare pot exista eroi fara raufacatori?

Pe cat de simplu, pe atat de adevarat. Dar stiti voi cum e cu lucurile simple...rareori sunt recunoscute ca atare. Dovada fiind faptul ca....americanii sunt eroi in continuare pentru...americani :))

sâmbătă, 25 iulie 2009

Cea mai tare explozie dintr-un film!

De curand am vazut 'Ingeri si Demoni' si desi 'Codul lui DaVinci' clar este mai bun ca si actiune, scenariu, elemente dezvaluite din istoria bisericii, e totusi un lucru prin care primul, pentru mine cel putin, a iesit in evidenta: EXPLOZIA.
E ceva care merita vazut si recomand cu toata inima, desi nu dureaza decat vreo 30-40 de secunde....forta care se petrece acolo e transmisbila spectatorului, suflul final e demential!!!!

Cu scuzele de rigoare ca nu sunt mai detaliata, acum mi-am dat seama ca a descrie asa ceva tine de cineva...specializat in etapele unei explozii :)
Oricum, am vrut sa impartasesc acest aspect, cine o sa vada filmul, sa fie atent si la scena asta..:)

'Despre tine'

Am stat in urma cu ceva timp pe site-urile asa zise matrimoniale romanesti, sa vad ce mai inventeaza oamenii ca sa se faca cunoscuti altora si inevitabil am ajuns la sectiunea unde acestia ar fi trebuit sa se descrie putin, pentru a facilita crearea unei 'legaturi'.
Boooon, postul acesta este pentru cei care acolo scriau chestii de genul:
- ii las pe ceilalti sa ma descrie....
- prietenii mei stiu cel mai bine....
- astept parerea ta...., ssmd
Oameni buni, desi recunosc ca a scrie asa ceva este de o mie de ori mai usor si ca...poate, un vizitator dintr-o suta o sa se lase de-a dreptul cutremurat de ideea voastra originala si o sa vrea cu tot dinadinsul sa va cunoasca, trebuie sa va marturisesc ca eu personal am o repulsie automata pentru astfel de persoane.
De ce? Pai, scurt si la obiect, cineva care dupa 22-23-24-25-26-27 de ani de viata nu este in stare sa scrie despre el cateva cuvinte, care il caracterizeaza si il definesc pe planeta asta, mi-e clar ca undeva a facut stanga in loc de dreapta si ca in momentul de fata e cam paralel cu tot ce se intampla pe plan personal....altfel spus, o alta persoana care traieste din inertie, fara un scop anume, fara sa isi puna intrebari...este alegatorul perfect pentru primarul care este si altii ca el :)) Nah, ca sa ma leg si de politica.

Aici dau drept de obiectie celor care vor spune ca fiecare e liber sa scrie ce vrea si ca poate unii scriu la caterinca acolo. 100% adevarat....dar si eu am dreptul sa scriu ce vreau :))
Si iata!

miercuri, 8 iulie 2009

Calatorie

Peste cateva zeci de minute voi fi in drum spre tara, de unde o voi culege pe mama, matusa si nepotul meu, pentru a purcede spre mare. O sa-i duc in 2 mai, sa simta cateva zile linistea ce ti-o poate conferi aceasta locatie :)
Ideea e ca eu sincer nu prea ma omor dupa mare (desi ca zodie ar trebui sa fiu water freak) asa ca ma gandesc putin cu groaza la cele 4 zile petrecute in soare abundent! Pentru ca vrei nu vrei, tot in soare stai chit ca esti imbracat si cu palariutza pe cap, in orele nerecomandate pentru plaja.
Totodata ca modalitati de entertainment nu prea ai ce sa faci, asa ca mi-am luat 2 carti, daca le termin o sa fie clar de ce quality time am avut parte :)

Alaltaieri am fost si eu la medic, la un control de...rutina, dupa vreo 3 ani :D si mi-a spus ca eu nu ar trebui sa stau in soare la pielea pe care o am, f sensibila, etc. Adevarul e ca in fiecare an, dupa o excursie la mare, se mai aduna cateva alunitze la droaia pe care o am deja asa ca in curand...o sa fiu bronzata permanent :)), dar cu picatzele.
In fine, ce vreau sa zic e ca...am emotii, vreau sa iasa bine, e prima oara cand o duc pe mama undeva, o sa-mi fie dor de tine, Cosmin, o sa fiu mai telepatica ca de obicei in speranta ca o sa te simt aproape :) si o sa incerc sa gasesc crema aia de 50 protectie solara!

Whish me luck!

marți, 7 iulie 2009

Zile de nastere

Astazi e ziua mea de nastere :) Le multumesc tuturor celor care mi-au urat de bine si care au vrut sa-mi fie alaturi, chiar am simtit ca ma unesc energetic cu fiecare dintre voi.
Dar nu asta m-a determinat sa scriu aici...ci sentimentul ca maine va fi la fel ca ieri, ca alaltaieri... :( De ce nu poate fi ziua tuturor in fiecare zi, sa ne sunam sa intrebam de sanatate, sa ne dorim toate cele bune, sa fim dragutzi si sa speram ca dorintele tuturor se vor indeplini? De ce nu avem sentimenul ca suntem speciali in fiecare zi?
Bine, intr-un fel este recomandat sa ne simtim super in fiecare zi, este un principiu fundamental in dezvoltarea personala, dar s-o recunoastem, care dintre noi poate cu adevarat sa o ia de la zero in fiecare zi...sa uite ca ieri inainte de a pleca de la serviciu l-a certat seful, sa uite ca azi e data scadenta la rata pentru credit dar nu are toti banii, sa uite ca in parcare sta masina zgariata de vecinul binevoitor...de ce nu putem oare?

Raspunsul e pe cat de simplu, pe atat de greu de realizat: atata timp cat nu suntem in echilibru cu interiorul nostru, cu noi insine, nu vom putea transmite dragoste si buna dispozitie in jur, asa ca in fiecare zi este o noua lupta pentru a ne recapata echilibrul pierdut cu o zi inainte si cand ajungem sa facem asta...s-a mai dus o zi...maine ne asteapta alta, cu cine stie cate alte faze ce ne vor impinge de pe varful muntelui numit BINE, astfel incat sa trebuiasca sa o luam de la capat.

Mda, cam multe ganduri de ziua mea, ar trebui s-o iau mai incet, pic cu pic, doar ca traim in societate si asta ne mananca toata karma :))) Nicely said :)

luni, 8 iunie 2009

Leapsa de pe bloguri luata

Daca eram o luna, as fi fost –mai
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – vineri
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – dimineata
Daca eram un animal marin, as fi fost – pisica de mare
Daca eram o directie, as fi fost – sus
Daca eram o virtute, as fi fost – infranarea (auto-control)
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Vlad Tepes
Daca eram o planeta, as fi fost – Marte
Daca eram un lichid, as fi fost – apa
Daca eram o piatra, as fi fost – pe o plaja
Daca eram o pasare, as fi fost – corb
Daca eram o planta, as fi fost – floarea soarelui
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – insorita
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – violoncel
Daca eram o emotie, as fi fost – mirare
Daca eram un sunet, as fi fost - do
Daca eram un element, as fi fost – potasiu
Daca eram un cantec, as fi fost – Copilul Rebel
Daca eram un film, as fi fost – Dogville
Daca eram un serial, as fi fost – Alias
Daca eram o carte, as fi fost – Adam si Eva
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Idiotul
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – spaghete milaneze
Daca eram un gust, as fi fost – dulce-acrisor
Daca eram o aroma, as fi fost – cirese
Daca eram o culoare, as fi fost – albastru
Daca eram un material, as fi fost – mătase
Daca eram un cuvant, as fi fost – cand
Daca eram o parte a corpului, as fi fost – inima
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost – zambet
Daca eram o materie de scoala, as fi fost – istorie
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Nemo
Daca eram o forma, as fi fost – patrulater
Daca eram un numar, as fi fost – 7
Daca eram o masina, as fi fost – Subaru Forester
Daca eram o haina, as fi fost – rochie de in

Lepsa de la Bradut Florescu

vineri, 5 iunie 2009

Va duceti la alegerile EURO-parlamentare?

Nu am dat deloc atentie pana acum tuturor afiselor, emisiunilor si reclamelor politice din ultima vreme, care vizeaza alegerile de duminica.
Pana azi, cand a venit mama sa ma intrebe: te duci la vot Duminica?
M-am vazut putin in impas, nu ma gandisem la asta. I-am raspuns: NU, dar acum, naspa e sa nu votezi dar si mai naspa e sa votezi cu astia!
Si ea, ca un cetatean care incearca in continuare sa fie unul model, m-a intrebat naiva: pai si atunci ce sa fac?
Ei, asta-i intrebarea? Ce facem, oameni buni, daca vrem sa ne exercitam dreptul la vot dar multimea asta de vite in costum nu merita stampila noastra?
Am zis sa ma informez putin cu privire la propunerile de candidatura ale partidelor, sa nu trec de alegeri ca individul prin societatea romaneasca din prezent.
Am intrat pe site, am citit cate ceva, le-am vazut pozele zambitoare, pline de incredere si CV-urile mega pompoase, care sincer nu mi-au transmis NIMIC in afara de faptul ca...sunt niste pioni.
Am inchis scarbita fereastra, nu am mai putut sa citesc iar si iar cum promit sa faca de toate, cum se folosesc de rezultatele slabe ale partidului aflat in prezent la putere ca sa se acopere de inutilitatea lor de pana acum si dorintele egoiste si mascate de a ajunge la PUTERE!
Cum poti sa spui ca banii se vor duce mai mult la popor si mai putin in buzunarele parlamentarilor? Chiar asa prosti ne credeti? Dar voi, VOI, nu lucrati tot la Palatul Parlamentului? Nu aveti masina cu sofer? Nu aveti salarii trase din bugetul de stat?
Chiar vreti sa credem ca prin voi se va produce o schimbare radicala in Romania (ca daca nu va fi radicala, inseamna ca nu va fi nimic nou), ca voi veti spune STOP coruptiei, proiectelor finantate pe blat, solutiilor implementate pe sfert, restul urmand sa aiba loc la doamne ajuta, cu banii deja prin diverse buzunare, strigand scuza eterna: nu sunt bani la buget?

Pai, domnilor, ca sa va cred (vorbesc doar in numele meu, nu imi permit sa folosesc pluralul, cine stie pe cine jugnesc in credintele politice), va trebui sa faceti mai mult decat sa puneti afise pe fiecare stalp, unele mai mari ca altele (ca deh, sa vada si pensionarul care nu mai are bani sa-si schimbe ochelarii de 10 ani), pe care sunteti asa cum va stiu dintotdeauna, unii alaturi de ceilalti, transmitand astfel publicului larg ideea de incredere si sustinere colegiala, sau singuri, cu fete imbogatite si avide de si mai mult, dar cu zambetul deschis....si mut.

M-am saturat si de emisiunile informative de la TV, unde incercati sa atingeti niste puncte de pe un cerc, in care va invartiti over and over again!
Credeti ca daca aud ca veti face aia si ailalta si ca ne aratati ca sistemul nu merge, ca s-au facut greseli, etc, ca voi stiti cum sa rezolvati situatia in care colegii vostri au adus tara asta, voi fi mai deschisa sa vreau o schimbare, tot cu VOI?

Nu mai sunt impresionata de umanitarismul asta artificial, de sustinatorii infrigurati care poarta tricouri cu sigla voastra si mi-e ciuda ca inca nu s-a gasit cineva destul de puternic sa va doboare. Dar e greu intr-adevar sa razbati printr-o panza de paianjen tesuta cu foarte mult zel timp de 20 de ani, peste care s-a mai turnat si smoala, asta asa, ca sa va simtiti si mai comod in cabinetele si limuzinele cu sofer.

Ideea e ca mi-am pierdut speranta in oamenii politici din Romania. Nu mai cred in schimbari, sunt uimita cum oamenii pot uita tot ce nu s-a facut pana acum auzind doar alte scuze si promisiuni oferite impreuna cu o bere si un mic...sau doar un steag cu sigla partidului (depinde de buget).

La alegerile din toamna am descoperit un site care oferea indrumari pentru cei ca mine, care vor sa faca ceva, dar nu vor sa actioneze conform regulilor, si redau aici sfatul lor, pe care o sa-l aplic duminica.
Astfel, pentru ca actuala clasa politica sa sufere un soc real cu privire la ce vrea populatia si poate sa se trezeasca sau...orice, propun:
- mergeti la vot, dar pe buletin sa scrieti clar - nici unul din candidati - sa incadrati intr-un chenar si sa stampilati.

O sa fac asta de acum incolo la toate alegerile, sperand ca intr-un an un astfel de vot va fi majoritar si de acolo vom incepe un nou drum.

No more comments...

miercuri, 3 iunie 2009

Despre Iarmaroc Fest - finally

Nu, n-am uitat sa scriu despre cum a fost, am asteptat sa-mi reculeg gandurile si sa-mi vina ideile :)
So....am ajuns la 12,20, am aflat ca nu ne lasa cu bautura si mancare inauntru, mare dezamagire mare, imi pregatisem lada frigorifica special pentru asta :((((
Lumea era inca in pregatiri asa ca am iesit si am inceput sa consumam ce adusesem, ca sa nu simtim ca stam degeaba, nu?
Pe la 13,30 eram pe potecutze, admiram panzele de paianjen pe care le luam cu noi intr-un final, pe haine, pe ce se nimerea :), am facut poze cu blitz la soare, ca era prea greu sa apasam un buton, am descoperit o gaurica in gardul improvizat si astfel ne-am simtit usurati (adica ce rost are sa bei daca nu te vede nimeni, nu?) ca nu vom sta toata ziua pe langa masina...
Incet-incet, au inceput sa se miste lucrurile, sa apara oameni, sa fie cate un dj la fiecare scena....si astfel, am vazut dupa muuuulti ani, Sport Sangeros III, live. Am fost super incantata, unu pentru ca imi aduceam aminte versurile :D si doi, pentru ca era acelasi solist...care arata suuuuper. Cine mai tine minte cum arata la inceputuri, stie ca tipul era putin dolofan, asa, hard core...dar acum...uf, cu niste blugisori stramti, cu rasta, cu o bluzita verde mulata......mmmmmmm, ce mai, superb.
Eh, trecem si peste asta...
Ce era de facut pe acolo? Multe, frate. Oameni care mai de care, muzica super diversa, mancare...la gratar si bere la halba, o fisa :) Da, cu o fisa puteai sa cumperi orice (sau mai multe, depinde de pofte), si o fisa era 5 lei. Asa, ca sa traiasca si artistul roman din ceva, nu? :)

Mai departe...a venit seara, ne-am delectat cu lasere la scena minimal tech, am ascultat blanoz si el negro vrand nevrand, ca scena live era langa cortul nostru :) si...cam atat.

A doua zi....ca dupa o mare petrecere, unii se chilluiau la un ceai, altii inca beau, unii se pregateau de plecare, altii inca se distrau pe beat-uri goa.

Cosmin s-a trezit cu o super zgarietura la gamba (mergand prin padure ca sa ocolim intrarea principala, am dat peste un gard de sarma ghimpata...nah), eu am gasit un pui de capusa pe picior (dar asta de abia dupa ce am ajuns acasa, bait, etc....hm) asa ca...a fost o noapte care nu m-a dezamagit si sper data viitoare sa merg cu un grup mai mare.

Nu ca nu as fi gasit pe acolo diversi cunoscuti, dar...e altceva cand mergi expres cu ei si altceva cand te intalnesti cu ei pe acolo si fiecare este intr-un alt stadiu de...having fun :)

joi, 21 mai 2009

Iarmaroc Fest

Cum nu am avut 1 Mai anul asta, nu pierd ocazia de a ma duce la Iarmaroc fest :)
O sa povestesc cum a fost la intoarcere, sper sa ma vad cu cat mai multa lume si sa fie suuuper, ca sa recomand la anul.

De abia astept, saptamana asta am fost aeriana total, visam, visam, visam...la padure, la plimbarea cu balonul (la care am renuntat intre timp, scump dom'le, scump, dar si gazul se plateste), la muzica buna si diversa, la oameni boemi, la stat pe iarba pe paturica proaspat cumparata special pt aceasta ocazie....

:)) La cum vorbesc, probabil va imaginati ca nu am mai iesit din Bucuresti de multa vreme.....si chiar asa e! Mai aveam putin si concluzionam ca anul asta e compromis total datorita problemei cu genunchiul.
Of, sa nu ma pronunt prea devreme, nu vreau sa imi stric Karma.

Vreau...libertate...............sa ma simt bine, nu altceva :)

joi, 14 mai 2009

Primavara?

In lipsa de inspiratie...scriu despre vreme si nu numai.

Deunazi, cand circulam cu masina (da, m-am pus oarecum pe picioare si am inceput sa fac excese dupa operatie...asta e) m-am uitat uimita la termometrul electronic (altfel cum sa-i zic) de pe bord si am vazut cu stupoare...32 de grade!!!
Inteleg ca suntem in mai, ca mai e putin si vine vara oficial, dar sa se hotarasca o data si vremea asta...ca ieri erau 15 grade, wtf?

Si ca sa o mai dau putin in diverse...tot ieri, fara masina de data asta, circulam usor spre casa si am dat peste un salcam la marginea...trotuarului si mirosul florilor m-a catapultat in vremea copilariei...cand mancam la greu astfel de flori si erau asa de bune si dulci....mmmmm.

Eh, de data asta m-am multumit doar sa culeg cateva crengute si sa le duc acasa, sa ma mai bucur un pic de miros, ca de mancat...nu mai stie nimeni cu poluarea asta...cred ca de aia sunt vacile nebune, pui si porcii au gripa si oamenii au...uitat sa miroasa florile de pe marginea drumului..din copaci sau nu :)

Subtil asa, va spun ca prin foc pier toti microbii..din iarba :)

Punct.

luni, 4 mai 2009

Film nou

Tocmai am vazut The Crew, proaspat scos, 2009, traiasca torrent-urile de la Mac :)
Cine are ocazia sa il vada sa o faca, este cu adevarat breath taking...m-a dus cu gandul la filmele lui Guy Ritchie, dar cu mai putine efecte si piese obsedante (obsedant in sensul foarte bun al cuvantului)
Totusi filmul asta te tine conectat de la inceput la sfarsit...si cred ca e singurul film la care am plans la o scena de dragoste, datorita acumularii de emotii!!!

Uf, dar nu l-as mai vedea odata, nu as putea suporta din nou tensiunea.

Ei, sigur, criticilor de film mai versati o sa li se para un film destul de banal, cu gangsteri irlandezi dar...eu, eu sunt doar un simplu spectator :)

Si cu asta m-am scos, cred, nu?

marți, 31 martie 2009

Am simtit-o

Ca tot am postat acum ceva timp despre cum bolnavii au parte de tratament preferential in societate, m-am gandit sa scriu si despre cum eu insami am simtit acest lucru cu ocazia accidentului avut acum 3 saptamani.
Intr-adevar, asa e, oamenii chiar nu au mari pretentii de la tine cand esti bolnav, iti suporta cu stoicism cerintele de om sclifosit, care sufera de...ceva, orice....sunt acolo cand ii strigi, etc.
Au fost 4 saptamani de liniste si...de ce nu, libertate (doar ca am nu am putut iesi din casa :))) Asta a fost ghinionul meu, dar chiar si asa, am simtit diferenta.
Totusi, ca sa nu abat asupra mea un ghinion si mai mare spunand aceste lucruri, poate ca piciorul in gips nu se poate numi boala si am fost norocoasa (am simtit diferenta cu minim de risc si aici ma refer la faptul ca puteam sa sufar de ceva...mult mai grav si dureros)

Dar de vineri vor reincepe cerintele societatii, indatoririle de serviciu, umblatul pe la administratiile financiare, etc....

Ideea e ca .... I don't know what's good for me anymore :)

duminică, 22 martie 2009

Credinta copiilor in schimbare

Se spune ca atunci cand te rogi, trebuie sa si crezi in indeplinirea dorintei pentru a obtine efectul dorit.
Asa s-a adunat si un grup de oameni intr-o biserica pe vreme de seceta, ca sa se roage lui Dumnezeu pentru ploaie. Intr-un final au iesit afara si...a inceput sa ploua.
Ideea e ca singura persoana din tot grupul care avea la ea o umbrela (semn ca intr-adevar credea si spera ca o sa ploua dupa rugaciune), era o fetita.

vineri, 20 martie 2009

Super replica

Tocmai ma uit la filmul Code 46 si ca sa nu uit, trebuie neaparat sa postez un schimb de replici care mie mi se pare genul ala...dugh!!! dar la modul revelator:

Ea: Is this your kid?
El: Yes
Ea: I bet he is special
El: Yes, he is very special
Ea: Yeah, Everybody's kid is special, it makes you wonder where these ordinary adults came from!


:))) Nice, hugh?

miercuri, 18 martie 2009

A fi sau a nu fi bolnav?

Tocmai am vazut un film avand ca tema baiatul sarac dar nonconformist, spontan, clasa a 12-a, care reuseste sa o faca pe cea mai populara tipa din liceu sa se indragosteasca de el si sa-si schimbe tot sitemul de valori. Pana aici toate bune si frumoase, dar s-a dovedit ca tot nonconformismul si nepasarea tipului se datora bolii pe care o avea si anume cancer in faza aproape terminala (zic aproape pentru ca nah, la final moare).
Intrebarea care mi-a venit in minte este: de ce doar persoanele cu boli mortale, in faza terminala, ajung sa fie liberi? De ce inainte nu erau asa sau de ce nu putem fi toti asa?
Oare e mai bine sa traiesti putin si bine sau mult si degeaba?
Nici eu nu stiu sa pretuiesc fiecare secunda din viata mea si regret asta....
De ce mai toate filmele cu o astfel de tematica trebuie sa puna sub umbra bolii un astfel de comportament, de ce nu isi permit sa nasca un personaj original pur si simplu????
De parca ar fi o boala in sine sa nu te supui societatii, sa fii altfel decat ceilalti.....dar deh, suntem mai rabdatori cu cei pe moarte ca oricum n-o sa mai fie mult printre noi sa cauzeze probleme, sa puna la indoiala sistemul de inrobire in masa!!! Cine are norocul sa-i intalneasca, bravo lor...dar de obicei doar tipa din film are ceva de invatat din asta...in real life, I don't know...
De ce cand ii vedem pentru prima oara spunem: wow, ce persoana super tare, mi-ar fi placut sa fiu si eu asa! si de ce cand aflam de fapt ca sunt bolnavi spunem: aaa, saracul de el?
De ce nu il mai privim ca pe persoana originala si spontana de pana atunci si ne rezumam la a ne parea rau pentru el?

In fine, daca exista contra-exemple, feel free to slap me :)

luni, 16 martie 2009

The happening

Saptamana trecuta, mai exact pe 7 martie, ora 02,30 spre 03,00 am avut ocazia sa testez forta body-guarzilor din Club Goblin si sa fac o plimbare cu smurdul :) Lucrurile s-au intamplat cam asa:
Intr-un avant frenetic de a dansa pe o piesa Jungle, rotula mea s-a revoltat si si-a intors spatele la mine, mai exact, s-a luxat la modul grav.

Cum acest eveniment m-a prins total pe nepregatite, reactiile mele s-au rezumat la a ma vaita de durere si a astepta cuminte ambulanta pe un scaun la intrare, sub privirile persoanelor cu care eram in club si a celor care continuau sa vina sa-l populeze. Nu-mi pasa prea mult pentru ca berile pe care le bausem inainte m-au ajutat sa par foarte relaxata si sa nu-mi pese ca acum ma stie toata lumea :)

So.....a venit ambulanta, m-au pus pe targa si hai la spital. Pacat de starea mea, nu m-am bucurat pe cat ar fi trebuit de aceasta mini excursie :) Am poze insa, pentru cei interesati.
Astfel, ajungem si la camera de garda, sunt postata cu targa cu tot in fata receptiei, pentru a-mi spune datele la ghiseu, unei doamne profund cuprinse de ora tarzie, intr-un acces de plictiseala si furie mocnita. In fine, nu s-a luat de mine, dar am reusit sa ii inteleg starea din prisma modului cum se purta cu...oricine intra in vb cu ea, neintrebat.

Ma duc la radiografie, unde o alta cucoana imi spunea cum sa stau (ca mi-a facut 2 poze). Era draguta...la fata :) dar la fel de cuprinsa de ceea ce am numit sindromul doctorului din filmul 'Moartea d-lui Lazarescu' adica lipsa de chef, raspunsuri sarcastice, importanta mare in fata asistentilor.

Ma reintorc la doctorul de garda la ortopedie unde se ia decizia de a-mi pune piciorul in gips pentru lunga perioada de 4 saptamani :(((
Dar, am o scapare, datorita faptului ca genunchiul era super umflat cand m-au 'impachetat', mi-a spus sa mai trec pe la el dupa 2 saptamani ca sa-mi scoata gipsul vechi, ce va deveni larg si sa-mi puna unul nou....sincer, o sa incerc sa-l conving sa ma lase asa, naturelle, cu promisiunea ca o sa fiu fata cuminte :)

Acum se pune problema cum ajungem acasa intr-o astfel de stare si datorita aviditatii pentru un castig cat de mic, asistentii conving un sofer de ambulanta sa ma conduca, ca si asa stau aproape de Municipal. In fine, ii dam soferului 15 lei, ca atat mai aveam la noi si a plecat foarte multumit.

Aici intervine iubitul meu Cosmin, care a fost cu mine in toata aceasta perioada dar pe care nu l-am mentionat deloc pana acum deoarece are un rol mai special in povestire.
Pe langa sustinerea oferita de la inceputul pataniei si pana am ajuns acasa, m-a lasat sa-l bat ca sa uit de durere, mi-a carat hainele, a avut grija sa nu ma pierd prin spital, m-a dezbracat, m-a imbracat, m-a carat in spate pe scari pana acasa, a avut grija sa stau confortabil si a dormit linistit langa mine 2 ore, pana s-a luminat de zi, cand s-a trezit toata familia, ca sa ma 'felicite' pentru noua achizitie care imi acopera tot piciorul.

Si iata ca au trecut 10 zile de atunci. Am invatat sa-mi fac singura injectie in burta, ceea ce e un mare castig pentru mine, pe langa multele filme vazute in aceasta vacanta nedorita :)

Intrebare existentiala :)

Deoarece de 10 zile stau in casa si mai exact in pat datorita unui accident pe care il voi povesti intr-o postare viitoare, imi vin in minte tot felul de intrebari filosofice, printre care:
Te-ai supara la fel de tare daca prietenul/sotul sau prietena/sotia te-ar insela cu un barbat respectiv femeie fata de clipa cand ai afla ca te-a inselat cu cineva de acelasi sex cu tine?
Ma gandesc ca daca in viata partenerului tau a avut loc o astfel de schimbare radicala, criteriile de selectie a viitorului partener nu mai sunt aceleasi, nu mai tin de tine sa-l faci sa se razgandeasca (poate doar o operatie de schimbare de sex :)))) si prin urmare nici supararea nu ar trebui sa aiba in vedere aceleasi criterii cand se produce, nu? Adica pur si simplu te vei gandi: ah, deci asa :(((, nu: a, nesimtitule, nenorocitule, cum ai putut sa-mi faci asta, ce are ea si eu nu am?

Corect, nu?

PS: desi exemplul meu este predominant la genul masculin, acesta poate fi cu usurinta atribuit si celui feminin.

joi, 26 februarie 2009

Suntem nebuni!!!!

Neatza,

N-am mai scris de multisor, o fac acum, cu un post pe cat de scurt pe atat de.....judecati voi :)
Astfel, survoland internet-ul, am dat peste incredibila oferta de rata lunara 1,44 ron pe 60 de luni pentru o......PRAJITURA :))))))
Incredibil ce mai pot inventa oamenii!
http://www.cafemagia.ro/magazin/produs.php?id=538

vineri, 6 februarie 2009

Transportul in comun - viitorul planetei

Am mers deunazi cu un autobuz, sa spunem 385. In ultima vreme nu am mai mers si de aceea a fost o experienta despre care trebuie sa povestesc.
Nu a fost inghesuiala sau altele, ci m-am mirat de mijloacele prin care regia autonoma de transport in comun incearca sa-si faca lobby singura, in 'direct', prin transmiterea unor filmuletze pe ecranul acela din spatele soferului.
So....poate unii dintre voi l-ati remarcat, era filmuletzul cu: Mami, mi-a spus doamna învăţătoare la şcoală că dacă mergi cu transportul în comun nu mai poluezi...etc, etc. Ideea e ca ne indeamna pe toti sa folosim transportul in comun in detrimentul masinii personale, actiune care pe viitor va salva planeta, incepand cu copaceii, iarba, frunzulitzele, etc.

De ce e amuzant indemnul? Pentru ca...oamenii care merg cu autobuzul e foarte putin probabil sa aiba masina personala (nu zic nu, poate 15% din ei au, dar e in service sau mai stiu eu ce....) si e si mai putin probabil ca cei care circula cu autobuzul sa ajunga acasa, sa ia telefonul si sa inceapa sa isi sune toate cunostintele, povestindu-le de revelatia transmisa de filmuletzul auzit over and over again in autobuz (ca deh, cu traficul asta, nu scapi cu mai putin de 4 auditii pe statie).

I mean, imaginati-va urmatoarea scena: rush hour, cobori din autobuz sa te intalnesti cu cineva, care...vine cu masina personala....Tu: ai intarziat, esti transpirat tot de la atata imbulzeala, hainele in dezordine, o bretea de la rucsac rupta ca a fost prinsa de o baba care s-a tinut de ea cand soferul a pus frana brusca. El: calm, ascultand muzica, geaca pe bancheta din spate ca deh, masina ii da cata caldura are nevoie, etc...
Iar tu, ca un cetatean model ce esti, ii spui: Fane, au spus astia de la RATB ca daca mergi cu transportul în comun nu mai poluezi, nu vrei sa incerci si tu?...... :)))))))
I mean, come ooonn!!!!!! Who would believe that shit?

miercuri, 4 februarie 2009

Criza, criza sau CRIZA?

Toata lumea pare afectata de criza...desi cred sincer ca unii dintre romani au copiat-o doar ca sa justifice incompetenta, lenea si dorinta de a nu face nimic dar de a nu fi judecati de asta: ce sa-i fac, clientul nu mai cumpara....
dar ai dat 100 de telefoane astazi sau te-ai oprit la primul?
ce pot sa fac, seful spune ca firma o sa se inchida...
dar pana atunci ai incercat sa afli daca se poate face totusi ceva pentru a o salva?

Acum cred ca managerii isi dau seama ca pana acum au avut angajati mercenari, daca se scufunda barca, ei sunt primii care sar din ea (nu la propriu, cu gandul ca nah, tre sa sugem toate resursele care pot fi supte....pana la moarte, nu?...sau disponibilizare)

Cel putin asta e ceea ce simt eu acum, aici, in mediul meu.
Oamenii dau vina pe letargia care oricum ii apuca intre iarna si primavara pe criza, doar ca anul asta va avea si efecte materiale :)

Incercand sa fiu un pic inovatoare, o sa incerc sa dau un sens cuvantului c.r.i.z.a.:
C=cauza
R=responsabilitatii
I=intarziate
Z=zilnic
A=a angajatului

Hm, I can do better, dar e de ajuns pentru moment.

Oricum, imi place sa cred ca peste ani, dupa ce aceasta perioada va fi trecut, vom sta la taclale cu prietenii si ne vom amuza copios pe seama schimbarilor din aceste timpuri, doar....la naiba, o data in viata trece omul printr-o criza economica, nu?


miercuri, 28 ianuarie 2009

Moft sau nu?

Am fost astazi sa iau pranzul intr-un local din apropierea biroului, pe numele lui de Moft.
Am ajuns, ok, arata bine, pe masa un mic pliant unde scria: nu sunt fite, este moft!
Si aici incepe gama de impresii negative, care intr-adevar, au concluzionat ca este un moft sa vii aici, cand poti merge in alte 1000 de localuri ca asta, unde poate lucrurile merg mai bine.
Nu zic nu, clientii erau numai oameni de business, veniti sa ia pranzul, muzica buna, in surdina, curat, frumos.
Dar de aici si pana la faptul ca am asteptat o ora pana sa ne aduca comanda, in timp ce priveam cu stupoare cum toti oamenii care au venit dupa noi avusesera deja si felul doi e ceva diferenta.
Plus ca urasc scaunele drepte, inalte, unde trebuie ori sa stai super drept ori ghebuit pe masa, ceea ce nu e chiar confortabil, zic eu.
Nu au inca un sistem informatic implementat, astfel ca singurul chelner existent trebuia sa se confrunte cu meniul pentru a face nota: alte 20 de minute.
Insa, mancarea a parut buna, ca de fite, dar destula pentru un moft :)
Ma opresc aici...

vineri, 23 ianuarie 2009

Baieti, atentie!!

Sa va povestesc ce mi s-a intamplat intr-o zi, urmand ca apoi fiecare sa traga concluziile.
Am mers cu Cosmin in Drumul Taberei sa isi repare laptop-ul si am decis sa il astept in masina.
Stiti cum sunt cartierele astea, blocuri langa blocuri, unele au chiar garaje, parculetz in fata, etc. M-am parcat si eu mai langa un gard, langa un zid, sa nu deranjez pe nimeni.
Booon..... si stau si astept.
Am stat destul cat sa se abureasca toate geamurile, mai putin parbrizul.
La un moment dat vine un nene la un garaj, il deschide si incepe sa lucreze pe acolo...booon, si la un moment dat, nevoile naturale isi fac efectul si tipul...nah, ce sa inchida garajul, sa urce pana in casa, sa faca ce are de facut si sa se intoarca...nu, ca un animal social ce este (si suntem, ca sa nu jignesc pe nimeni), a luat in considerare imprejurimile 'naturale' in care se afla si a descoperit ca masina mea il fereste de orice ochi ar fi mai indiscret....asa ca se apropie de masina si se aseaza fix in fata botului masinii, cu fata la...mine, cum ar veni (doar ca s-a dovedit ca nu a vazut ca sunt in masina).
Si incepe el sa caute instrumentul descarcarii si....eu vorbeam cu cineva la telefon in acel moment, incep sa gesticulez din ce in ce mai tare (neavand motorul pornit, nu puteam claxona - ca sa vezi si tehnologia asta cum ti-o intoarce) dar nimic....boooon, cand inchid telefonul si il pun pe bord, lumina se reflecta in geam si....ma vedeeeeeeee :))))) Brusc, se intoarce cu fata la perete, termina repede si pleaca...nici nu vreau sa stiu ce a fost in capul lui...

Ideea e (si vad ca nu ma pot abtine sa nu trag si eu o concluzie) sa aveti grija pe unde decideti sa...va descarcati...iar sfatul...uitati-va cu atentie si in masina langa care poate va asezati.

Punct :)

joi, 22 ianuarie 2009

luni, 19 ianuarie 2009

Recomandari filme

Deoarece in ultima vreme ma uit la foarte multe filme (dintre care unele inca nu au aparut pe piata noastra :), m-am decis sa impartasesc cu voi anumite titluri, regizori, etc.
Astfel, am vazut de curand The Fountain - care nu intra la categoria nou pe piata :)), fiind din 2006.
Ideea filmului nu e foarte noua, dar modul cum e facut si ceea ce incearca sa transmita...m-au prins :)
Astfel, am inceput sa-i acord atentie acestui regizor - Darren Aronofsky, ale carui filme, printr-o coinicdenta, le-am vazut mai des in ultima vreme: the wrestler, requiem for a dream, etc.
Si am observat ca in fiecare dintre acestea a colaborat cu celebrul Clint Mansell, un super compozitor, sa cautati pe youtube: the fountain, death is the road to awe...superb!!!!!

vineri, 16 ianuarie 2009

Cluburi

Nu sunt eu foarte petrecareata in ultima vreme, dar incerc sa testez cluburi/baruri noi cand ies si astfel m-am decis ca pe unele dintre ele sa le prezint aici, poate sunt si alte persoane interesate.

So.....incepem cu Iron City :)
E mai mult un club de suflet pentru mine, nu ma duc acolo ca e super trendy si fancy, dar am ocazia sa ma intalnesc cu oameni pe care ii stiu macar din vedere :) Este locat sub Salt Pub, care este vis-a-vis de Club A.
Oameni prietenosi, fara intrare, poti sa faci ce vrei. Daca ajungi devreme, gen...pe la ora 21,00, nu vei simti fumul care te va inconjura dupa ora 23,00, which is goooood :)
Preturile sunt ok, acum depinde de fiecare ce inseamna pentru el...hai sa zic studentesti, dar pentru studenti care au job :)
Muzica....depinde acum, nu poti sa ajungi acolo si sa stai, dar cum eu nu dansez pe orice, uneori ma trezesc tintuita de scaun...oricum, recomandabil tuturor grupelor de varsta :)

Neeext, Goblin, fac pariu ca majoritatea nu au auzit de el. Asta pentru ca e deschis din decembrie, la sfarsit, si inca nu au nimic la vedere, in afara de un post-it de pe usa :)
E...nice, mi-a placut, au mocheta pe jos, sunt curioasa cat o sa mai reziste :)
Lumea boema, au si sector de VIP (asa l-am numit eu, pentru ca am trecut pe acolo si erau tipii de la Coma, Junkyard de la Suie si...alti anonimi :)
Preturi: pentru studentii care au doua job-uri :)))) Glumesc, sunt ok, dar....nah, idem mai sus.
Muzica....te prinde, depinde in ce stare esti, recomandabil.
Organizarea clubului: la bar Cosmin a spus ca au orice, deci cunoscatorii care vor sa incerce combinatii, sa se duca cu incredere...
In rest, un culoar luuuung, in stanga diverse separeuri, aveti grija la trepte, dupa o anumita alcoolemie sunt insesizabile :))
Cam asta ar fi, astept sa puna si sigla luminoasa la intrare, ca sa pot sa dau indicatii :)

Aaaaa, shot-ul casei - nu va bazati pe el, e suc :))))

Coyote Ugly....nu mi-a placut, sau am prins eu o seara proasta, nu sunt genul care sa dansez dupa cover-uri live!!!!!! :(((
Preturi imense (dar nu intrece cafeneaua actorilor) - nu vreau sa par zgarcita or smth, dar sunt improtiva abuzului de orice fel, si cand stiu cam cat costa Ursus-ul la distribuitor, ma scarbesc de cat pot sa se lungeasca unii cu adaosul comercial.
Si mesele - daca vrei sa te simti ca la terasa, dar sa fii in club, aici e locul tau, fratzica :))
In rest, lume buna, de ce sa mint, dar....nu e genul meu :)

Ma opresc aici.....pentru azi.....

miercuri, 14 ianuarie 2009

Despre prieteni

In ultima vreme am avut parte de anumite experiente care m-au facut sa ma gandesc sau sa evaluez relatia mea cu anumiti oameni pe care ii consider prieteni.
O sa o iau incet, nu am timp sa expun totul acum, voi mai adauga la aceasta postare in timp, so keep reading.
1. Astfel, au inceput sa imi displaca total oamenii care spun: ar trebui sa mai iesim la o bere, sau, cand ne mai vedem si noi?, sau alte lucruri de genul asta.
Si dupa ce eu le raspund entuziasmata, daaaa, sigur, eu sunt libera, oricand ai timp, da un semn si ne vedem!!, se instaleaza tacerea, de parca au secat butoaiele de bere, parcurile au ars, cluburile s-au inchis si toata lumea tace in imposibilitatea de a face ceva, de a veni cu o propunere.
Eu nu spun niciodata cand ne mai vedem?, eu iau telefonul si spun hai, ne vedem si noi sambata? Or fi mai rare astfel de initiative, intr-adevar, pentru cei care ma cunosc, dar macar eu fac ceva....nu doar vorbesc!
Prin urmare, va rog, nu ma mai luati cu bullshit-uri din astea, faptul ca imi dati impresia ca ati vrea sa ne vedem nu sterge cu buretele celelalte "propuneri" de genul asta...faceti ceva sau NU.
Cred ca ideea de baza este ca m-am saturat de prieteni fara initiativa.

luni, 12 ianuarie 2009

10 lucruri pe care sa nu i le spui unui DJ :)

M-am inspirat din piesa lui Andre Harris - 10 Things Not To Say To A DJ si am crezut ca poate fi o postare utila, atat pentru cunoscatori, cat si pentru novici in ale clubbing-ului :)

1: Pune ceva bun...ceva pe care sa putem dansa!
Dj-ul trebuie sa puna muzica pentru mai multe persoane si astfel ceea ce tie nu-ti place poate fi melodia preferata a altcuiva si oricum pe orice piesa se poate dansa intr-un fel sau altul.

2: Vrei sa pui ceva cu ritm?
Fii serios! Stii cumva vreo piesa pusa intr-un club care sa nu aiba ritm?

3: Nu stiu cine o canta si nici numele piesei, dar suna cam asa......
Nu cantati Dj-ilor! Trebuie sa faca fata fumului din camerele pline si nivelului mare de decibeli toata noaptea! Fa-le o favoare si nu le oferi o interpretare a piesei tale favorite!

4: Toata lumea vrea sa auda asta!
Da, sigur, de parca ai intrebat pe toata lumea din club si, fiind persoana care ii reprezinta, ceri exact acest cantec.

5: As putea ajunge sa fac sex daca pui piesa asta!
Daca esti destul de bun, poti sa ti-o pui pe orice piesa!

6: Vreau sa aud asta dupa aceea!
Singurele persoane care pot scapa basma curata spunand chestia asta sunt cei care il platesc pe Dj :) Si oricum Dj-ul are deja uramtoarea piesa aranjata!

7: Nu stiu exact ce vreau sa ascult....ce ai?
Ti-ar fi mult mai usor sa te duci sa bei o bere si sa afli exact ce vrei s asculti decat sa il pui pe Dj sa iti spun numele de pe fiecare disc din cabina!

8: Heeey, nimeni nu poate dansa pe asta!
E de preferat sa nu spui asta daca ringul de dans e plin. Totusi, daca este chiar si o singura persoana pe ring, tot iti este contrazisa afirmatia. Asa cu du-te si danseaza sau doar stai jos!

9: Toata lumea va dansa pe piesa asta daca o pui!
Ei bine, Dj-ul nu o va face, ceea ce din nou iti contrazice teoria!
Daca ceri o piesa si iti dai seama apoi ca nu iti mai place si nu dansezi pe ea, fii sigur ca Dj-ul nu te va mai asculta toata noaptea.

10: Asta e preferata tuturor Dj-ilor: Daca te afli intr-un club sau la un eveniment unde nu se pune hip-hop, nu intreba: ai si ceva hip-hop? Du-te mai bine in masina, da drumul la radio sau uita-te la Mtv, pentru ca dau astfel de piese toata ziua!!!

Pe aceeasi lungime de unda ar mai fi:
Poti sa pui piesa asta?
Tocmai am pus-o!
Pai, eu tocmai am ajuns aici!
Pentru Dj nu conteaza, daca vrei sa asculti ce iti place, vino mai devreme in club!


Hope it helps, one way or another :)

joi, 8 ianuarie 2009

Femei

In ultima vreme am ajuns la o concluzie, care ma vizeaza oarecum si pe mine: femeile, oricat ar fi sau ar parea de tacute, da-le un subiect bun de conversatie si n-o sa mai taca. The questions do the trick :) Pana la urma oameni suntem si noi, trebuie sa vorbim, nu?

miercuri, 7 ianuarie 2009

Dupa Sarbatori

Toata lumea era super entuziasmata inainte de sarbatori, de concediu, de vacanta, ne faceam planuri, etc, etc...
Dar nimeni nu se gandea la perioada de dupa...nici eu, si iata ca m-a pocnit: sunt deprimata. A trecut atat de repede si a fost atat de intens, incat corpul si mintea mea se cearta cu mine ca de ce stau acum in fata biroului, facand the usual stuff?!?!?!?
As rupe-o la fuga daca nu as fi atat de prinsa in chestia asta sociala numita serviciu, obligatii, intrebari de genul: dar ce faci dupa? Cum ce fac, o sa ma bucur de libertate!!!!
Sper sa ma tina cat mai putin starea asta, desi cu fiecare clipa care trece se accentueaza (da, da, luni nu aveam nimic)....nu mai pot, sunt prinsa in propria capcana!!! :(