PsyRadio

psyradio * fm - Small A1

marți, 29 septembrie 2009

ABH

In ultima vreme am ajuns destul de des prin ABH, mai exact American Beer House din Drumul Taberei.
Prima data nu am fost atenta, era plina zi, liniste, aveam bericik la bord, a doua oara am devenit mai atenta, iar a treia oara a inceput sa imi clipoceasca ceva in minte, nu ma simteam...americanish.
De ce? Pentru ca e de fapt o spelunca umpluta cu termopane, cativa pereti sunt pictati, reprezentand poze colorate cu Stan si Bran, Elvis, Queen, Michael Jackson, etc, destul de nice, astea chiar mi-au placut.
In rest, cateva steaguri Americane, din acelea mici, cateva embleme ale echipelor de fotbal american si...cam atat.

Ce m-a uimit insa a fost asemanarea cu vechile restaurante comuniste, pline cu bashtani care discuta secrete de stat, fete de mese albe, ca de nunta, scaune vechi... Am aflat ca Gigi merge pe acolo uneori, la fel ca si fericitul primar al sectoului 4, pe care l-am vazut de curand. L-au insotit la masa vreo 10-14 clone politice, costume negre, camasi albe, pinky ring la unii, poze cu copiii pe mobil la altii. Pun pariu ca acolo s-a decis cine va candida la presedentie din partea partidului :)
E un restaurant romanesc politic imbracat in haine familiale si tocmai asta ma uimeste, ca se numeste American Beer House...si nici macar nu servesc un fel special de bere...ci the usual stuff.

In fine, nu vreau sa critic restaurantul in sine, barmanii sunt super ok, la fel si ospatarii, meniul e divers si chiar arata bine mancarea.

Am vrut doar sa comentez aceasta discrepanta, dintre fatada si ceea ce e de fapt. Ma asteptam la un mini Hooters dar n-a fost sa fie.

luni, 14 septembrie 2009

Speeding ticket

Da, am fost si eu printre cei care circula cu peste 50 km/h in localitate :)
Am comis-o cu 70 la ora si politistul a fost atat de spontant ca nu a rabdat sa ma lase sa trec linistita, era singur in masina.
Am incercat sa il induplec, am fost foarte prietenoasa, tot o dadeam cu avertismentul, ca e prima abatere, dar mi-a taiat-o dulce cum ca daca aveam sub 65, dar peste 50 :D, poate ma lasa in pace.
Eh, asta e, fie ca ii dadeam lui 50 de lei, fie ca am platit amenda 60, tot acolo ajungeam. Ah, plus 2 puncte, nu-i bai, si mi-a si dat hint-uri cam pe unde sunt urmatoarele radare din drumul meu.

Un lucru bun a iesit si din asta: am vazut ca nu e chiar atat de ingrozitor sa fii oprit de politie, mai ales cand e pe buna dreptate si ca nu e chiar atat de greu sa vorbesti cu ei.
Eu inainte dezvoltasem o mini fobie fata de ei, aplicam tactica de om invizibil, cu masca de sofer super preocupat si atent cand treceam pe langa o unitate de politie :).
Dar, asa cum bine mi-a spus o prietena ce a avut de-a face mai des cu ei, sunt si ei oameni si vor sa mai vorbeasca cu cineva din cand in cand :)

Sa speram ca nu se mai intampla dar in caz ca, fiecare experienta trebuie tratata ca atare: un pas in fata :D

marți, 1 septembrie 2009

Despre job

Vara asta am experimentat o luna jumate de stat pe bara....am ramas fara job. Pe cat de brusc aparuta pe atat de binevenita s-a dovedit perioada.

Nu m-am grabit sa caut pentru ca aveam nevoie de o pauza si pot spune ca a fost o decizie fericita.

Am ajuns la concluzia ca si statul are ciclul sau de dezvoltare si am trecut prin anumite etape.

Primele zile stateam pe net si ma uitam la filme. Mai citeam din cand in cand....no pressure what so ever.

Apoi am inceput sa plec in fiecare week-end undeva si sentimentul care ma cuprindea duminica cum ca a doua zi trebuie sa fiu la job nu mai era si astfel ma puteam bucura mai mult de fiecare clipa, pacat ca eram inconjurata de oameni stresati :)

Cam dupa a 4-a saptamana am inceput sa ma simt inutila, sa vreau sa fac din nou ceva asa ca am inceput sa ma uit dupa job-uri....dar cum era vara, oferta nu era diversa si nu ma incanta, iar cand aplicam la exceptii, nu era nimeni la celalalt capat ca sa imi vizualizeze CV-ul :)

Asa ca m-am relaxat din nou si am inceput sa imi fac planuri de plecare ca fetele, in mijlocul saptamanii, undeva unde nu am mai fost de mult si astfel am ajuns la Slanic Prahova si la Valea Doftanei...e cam aiurea sa pleci sa te relaxezi cand asta faci de ceva vreme incoace :) Dar a fost fun, o experienta interesanta si plina de revelatii personale.

La intoarcere, ma simteam bine si astfel m-am afisat online pe mess si....a aparut fereastra salvatoare, de la o persoana care astepta de mult timp sa fiu available si astfel mi-a propus un job care mi-a placut din prima si iata-ma, a doua zi am si inceput. Maine se fac 2 saptamani. Atat de simplu.

Prin urmare, networking-ul meu a dat roade in cele din urma, trebuie doar sa ai rabdare si sa nu fii presat financiar si aici am fost o norocoasa. Altfel cred ca as fi cazut usor in extrema cealalta.

Oare economia este mama relaxarii pe perioada de criza? Asta sa fie si abordarea companiilor care nu trec prin criza dar se comporta ca atare in fata angajatilor?

Ramane sa aflam....dupa ce trece.

Principiul usii continuare

Inca o exceptie la cele scrise mai jos ar fi usile de la toaleta :)
Cladirea de birouri unde lucrez mai nou are 2 randuri de toalete si usile se deschid in afara...ceea ce e oarecum periculos pentru nasucurile noastre, in ciuda faptului ca se aude ce usa se deschide datorita incuietorii...
Dar daca am castile in urechi?