PsyRadio

psyradio * fm - Small A1

marți, 21 septembrie 2010

First contact

De fiecare data cand intalnesc o persoana pentru prima data, am tendinta de a incerca sa nu imi placa de el/ea :)
Adica indiferent ce face sau ce spune, incerc sa ii gasesc un defect, ceva de care ma pot lega si care sa ma linisteasca, sa stiu ca nu e perfecta :)
Pentru ca nu-i asa, o persoana noua e cineva cu care trebuie sa o iei de la zero, despre care nu stii nimic. Ei, eu vreau sa-i stiu defectele, limitele, ce o enerveaza, ce o face sa rada cu placere si ce o face sa rada de complezenta, ce fel de glume ii plac si pe care le considera nesarate, etc. Nu ma intereseaza ce muzica asculta, care e filmul preferat sau cum isi petrece timpul liber, astea sunt the basics si ma plictisesc.
Aceste detalii o sa ma faca sa o plac sau nu. Si acum sa nu intelegeti ca daca nu are nici un defect, voi fi super dragutza cu el/ea, dimpotriva, daca n-are nici unul, slabe sanse mai vorbesc vreodata cu el/ea :))
Da, stiu, pare ciudat, dar...e o strategie pe care o folosesc de ceva vreme si care intr-un final imi aduce reactia scontata: hate me or love me - natural selection :))))
Cine stie, cunoaste.

marți, 14 septembrie 2010

Cititori de ziare de duzina in metrou

Am incercat din rasputeri sa nu judec profund calitatea persoanelor care citesc Libertatea, Can Can, Click, Ring si alte prostii asemanatoare, dar mi-a fost imposibil.
Nu pot sa consider astfel de oameni demni de respect (al meu cel putin), pentru ca nu e cu putinta sa te multumeasca, zi de zi, in drum spre serviciu, la serviciu sau in drum spre casa, niste articole cu un titlu care ajunge sa nu fie deloc reprezentativ pentru articolul in sine, insotit de poze necenzurate in ultima vreme, mai putin reprezentative pentru titlu, dar mai mult pentru 'vedeta' care apare in ea, iar articolul sa fie cat mai sumar, ca sa nu se plictiseasca cititorul.
Si cand ma gandesc ca astfel de oameni au dreptul sa isi dea cu parerea despre ce se petrece in tara asta in urma informarii personale prin astfel de publicatii.

Adevarul e ca articolele scurte sunt mai relaxante, dar in acest caz, sa ne luam carti cu povestioare de-o pagina decat prostie in 20 de pagini.

Am inceput sa ma scarbesc instant cand vad pe cineva citind in picioare articole colorate, pline de NIMIC, cu stiri inventate sau facute doar sa aduca confuzie si impresii gresite. Adevarul e ca puterea adevarata in domeniul politic vine din a mentine populatia intr-un stadiu perpetuu de inceritudine si nesiguranta cu privire la ziua de maine.
Dar despre asta voi scrie alta data....

Viata de cuplu si nesiguranta personala

Stiu ca acest subiect este tratat in multe carti de psihologie, personala sau de cuplu, dar mai stiu si ca reprezentarile cele mai autentice vin din experienta personala.
Astfel ca un subiect mi-a atras atentia in ultima vreme. Mai exact, am observat tendinta persoanelor ca atunci cand au probleme personale, exterioare vietii de cuplu (probleme care afecteaza starea de bine si duc in unele momente la stari depresive, la nesiguranta de sine, la disperare, la sentimentul ca nu iti poti controla propria existenta) sa isi concentreze atentia asupra unicului element care mai sta in puterea lor si anume...celalalt si relatia pe care o au cu el/ea.

Este normal ca atunci cand esti la pamant si nu il poti intretine pe celalalt la nivelul la care a fost obisnuit in clipele fericite sau de liniste, sa te gandesti: mai...dar, persoana asta n-o sa mai vrea sa fie cu mine in conditiile astea...ce ma fac, pe asta chiar ca n-o s-o pot duce. Si PAC, are loc auto sabotarea relatiei. Prin tatonari, prin suspiciuni care nu isi au locul, prin neincredere in celalalt ca deja a inceput pe ascuns sa isi caute pe altcineva (hm...oare asta ai fi facut si tu daca rolurile erau schimbate si celalalt era la pamant?), prin tot felul de lucruri care chiar o sa il faca pe celalalt sa nu te mai suporte si sa isi ia talpasita. Dar hey...pe asta macar ai controlat-o TU.
Gandire total eronata si care ma scoate din sarite. Mai bine te concentrezi pe problemele tale sa ti le rezolvi mai repede pentru ca totul sa revina la normal decat sa iti ocupi timpul cu jocuri de adult imatur.
Atata timp cat problemele tale nu il afecteaza in mod direct pe celalalt (si aici nu includ si starile negative care in mod inevitabil te mai fac nesuferit) relatia se va mentine la un nivel optim, important e sa nu proiectezi propria neincredere asupra celuilalt, lucru care poate de nastere unor situatii si sentimente de necontrolat pe termen lung.
Ideal ar fi sa faci o diferenta intre problemele tale si viata de cuplu. Ma refer aici la probleme care nu pot fi sub nici o forma rezolvate de cealalta persoana, oricat s-ar implica in ele.

Persoanele care rezista unui astfel de tratament (indelungat, poate chiar la nivel de day to day life) sunt cele care in mod clar au mai multe probleme ca celalalt si fiecare ajunge sa sufere de aceeasi teama. In astfel de cazuri relatia devine un fel de balansoar al esecului, in care fiecare da mai multa rautate si obtine mai multa nesiguranta :)