PsyRadio

psyradio * fm - Small A1

miercuri, 1 decembrie 2010

Perioade mai putin productive

N-am mai scris de multisor si incerc sa gasesc o explicatie. Oare n-am mai fost placut sau prost impresionata de nimic? Oare mi-a intrat prea mult in sange astenia de iarna? Oare astept cu nerabdare sarbatorile si nu ma mai gandesc la nimic altceva decat cum sa cumpar cat mai multe lucruri cu cat mai putini bani? :)))
Hm, tough questions :(   Cred ca m-a parasit pentru o vreme inspiratia.
Nu mai vreau sa am puterea de a pune in cuvinte ce vad ca se intampla zilnic, mici lucruri care ies in evidenta in metrou, pe strada, intr-o reclama, intr-o conversatie auzita in trecere de la cineva care vorbeste prea tare, intr-un mesaj scris de persoana langa care ma inghesui in multime dimineata devreme.....
Sunt intr-o perioada in care daca exprim ceea ce simt, acea stare o sa ma invaluie cu totul si n-o sa fie bine pentru mine, asa ca imi las simtul de autoconservare sa aiba controlul. Daca ma gandesc mai bine, nici asta nu e solutia perfecta, dar imi asum riscul de a fi plictisitoare pentru o luna decat cu moralul la pamant pentru 2 :)

PS: Am insa o poveste de viata care m-a costat 35 de lei pe care astept cu nerabdare sa o povestesc, dar astept sa se aseze bine in gandurile mele, pentru a putea oferi o imagine completa asupra sa.

marți, 21 septembrie 2010

First contact

De fiecare data cand intalnesc o persoana pentru prima data, am tendinta de a incerca sa nu imi placa de el/ea :)
Adica indiferent ce face sau ce spune, incerc sa ii gasesc un defect, ceva de care ma pot lega si care sa ma linisteasca, sa stiu ca nu e perfecta :)
Pentru ca nu-i asa, o persoana noua e cineva cu care trebuie sa o iei de la zero, despre care nu stii nimic. Ei, eu vreau sa-i stiu defectele, limitele, ce o enerveaza, ce o face sa rada cu placere si ce o face sa rada de complezenta, ce fel de glume ii plac si pe care le considera nesarate, etc. Nu ma intereseaza ce muzica asculta, care e filmul preferat sau cum isi petrece timpul liber, astea sunt the basics si ma plictisesc.
Aceste detalii o sa ma faca sa o plac sau nu. Si acum sa nu intelegeti ca daca nu are nici un defect, voi fi super dragutza cu el/ea, dimpotriva, daca n-are nici unul, slabe sanse mai vorbesc vreodata cu el/ea :))
Da, stiu, pare ciudat, dar...e o strategie pe care o folosesc de ceva vreme si care intr-un final imi aduce reactia scontata: hate me or love me - natural selection :))))
Cine stie, cunoaste.

marți, 14 septembrie 2010

Cititori de ziare de duzina in metrou

Am incercat din rasputeri sa nu judec profund calitatea persoanelor care citesc Libertatea, Can Can, Click, Ring si alte prostii asemanatoare, dar mi-a fost imposibil.
Nu pot sa consider astfel de oameni demni de respect (al meu cel putin), pentru ca nu e cu putinta sa te multumeasca, zi de zi, in drum spre serviciu, la serviciu sau in drum spre casa, niste articole cu un titlu care ajunge sa nu fie deloc reprezentativ pentru articolul in sine, insotit de poze necenzurate in ultima vreme, mai putin reprezentative pentru titlu, dar mai mult pentru 'vedeta' care apare in ea, iar articolul sa fie cat mai sumar, ca sa nu se plictiseasca cititorul.
Si cand ma gandesc ca astfel de oameni au dreptul sa isi dea cu parerea despre ce se petrece in tara asta in urma informarii personale prin astfel de publicatii.

Adevarul e ca articolele scurte sunt mai relaxante, dar in acest caz, sa ne luam carti cu povestioare de-o pagina decat prostie in 20 de pagini.

Am inceput sa ma scarbesc instant cand vad pe cineva citind in picioare articole colorate, pline de NIMIC, cu stiri inventate sau facute doar sa aduca confuzie si impresii gresite. Adevarul e ca puterea adevarata in domeniul politic vine din a mentine populatia intr-un stadiu perpetuu de inceritudine si nesiguranta cu privire la ziua de maine.
Dar despre asta voi scrie alta data....

Viata de cuplu si nesiguranta personala

Stiu ca acest subiect este tratat in multe carti de psihologie, personala sau de cuplu, dar mai stiu si ca reprezentarile cele mai autentice vin din experienta personala.
Astfel ca un subiect mi-a atras atentia in ultima vreme. Mai exact, am observat tendinta persoanelor ca atunci cand au probleme personale, exterioare vietii de cuplu (probleme care afecteaza starea de bine si duc in unele momente la stari depresive, la nesiguranta de sine, la disperare, la sentimentul ca nu iti poti controla propria existenta) sa isi concentreze atentia asupra unicului element care mai sta in puterea lor si anume...celalalt si relatia pe care o au cu el/ea.

Este normal ca atunci cand esti la pamant si nu il poti intretine pe celalalt la nivelul la care a fost obisnuit in clipele fericite sau de liniste, sa te gandesti: mai...dar, persoana asta n-o sa mai vrea sa fie cu mine in conditiile astea...ce ma fac, pe asta chiar ca n-o s-o pot duce. Si PAC, are loc auto sabotarea relatiei. Prin tatonari, prin suspiciuni care nu isi au locul, prin neincredere in celalalt ca deja a inceput pe ascuns sa isi caute pe altcineva (hm...oare asta ai fi facut si tu daca rolurile erau schimbate si celalalt era la pamant?), prin tot felul de lucruri care chiar o sa il faca pe celalalt sa nu te mai suporte si sa isi ia talpasita. Dar hey...pe asta macar ai controlat-o TU.
Gandire total eronata si care ma scoate din sarite. Mai bine te concentrezi pe problemele tale sa ti le rezolvi mai repede pentru ca totul sa revina la normal decat sa iti ocupi timpul cu jocuri de adult imatur.
Atata timp cat problemele tale nu il afecteaza in mod direct pe celalalt (si aici nu includ si starile negative care in mod inevitabil te mai fac nesuferit) relatia se va mentine la un nivel optim, important e sa nu proiectezi propria neincredere asupra celuilalt, lucru care poate de nastere unor situatii si sentimente de necontrolat pe termen lung.
Ideal ar fi sa faci o diferenta intre problemele tale si viata de cuplu. Ma refer aici la probleme care nu pot fi sub nici o forma rezolvate de cealalta persoana, oricat s-ar implica in ele.

Persoanele care rezista unui astfel de tratament (indelungat, poate chiar la nivel de day to day life) sunt cele care in mod clar au mai multe probleme ca celalalt si fiecare ajunge sa sufere de aceeasi teama. In astfel de cazuri relatia devine un fel de balansoar al esecului, in care fiecare da mai multa rautate si obtine mai multa nesiguranta :)

marți, 3 august 2010

Seara Orientala in proiectul Studio Parc - 04 august 2010

Maine va astept de la ora 17,30 la seara orientala a proiectului Studio Parc. Veti avea ocazia sa vedeti un grup de copii rromi din centrul comunitar La Bomba Studios, care si-au insusit superba abilitate de a canta la djembe in ritmuri stravechi, pe care le vor imbina alaturi de participanti cu cele improvizate in Drum Circle.

Voi fi acolo alaturi de alti oameni minunati care fac toate astea posibile si carora le multumesc!!!

miercuri, 28 iulie 2010

STUDIO PARC INCEPE AZI!!!

Incepand de azi, in fiecare miercuri, pana pe data de 25 august, va astept in parcul Circului, de la ora 17,30 pentru a a participa la proiectul Studio Parc, o initiativa a Asociatiei Culturale Macaia, prin programul Tineret in Actiune.
Vor fi invitati speciali, peste 40 de djembe, ateliere de flow-arts, tot ce trebui ca sa va simtiti bine si sa invatati lucruri noi despre alte culturi muzicale si miscari artistice.

Nu ratati nici un eveniment! :)

Reprezentari ale persoanelor dragi

Cand merg cu metroul nu ma pot abtine sa nu fiu curioasa cand cineva din fata mea scrie un mesaj pe telefonul mobil. Nu e frumos dar te ajuta sa afli multe despre cei care te inconjoara :)

Astazi o tipa ii scria un mesaj iubitului ei care in telefon era memorat sub numele de: Viata Mea.
Am stat si m-am gandit ce reprezentare are femeia asta asupra ei insasi, daca vede o alta persoana ca fiind viata ei. Cred ca se vede ca o nulitate..... Pai ce mai esti tu daca altcineva e viata ta? Viata altcuiva? Poti oare sa ai doua vieti?
Gandind acest subiect din punct de vedere al NLP, asta este clar o programare neproductiva pentru tine ca om.
Daca se intampla ceva cu persoana respectiva, tu nu mai existi? Stiu ca pare absurd, dar creierul asa percepe lucrurile, ce ii dai, asta proceseaza. El nu vede ca Viata Mea e de fapt un scris in telefonul mobil, ci ca este ceva caruia tu i-ai incredintat...Viata Ta!

Pe de alta parte, nespunand pe nume persoanei respective, tinzi ca intr-un final sa o vezi doar asa cum vrei tu, nu cine este el/ea de fapt.

Oameni buni, invatati sa va vedeti separat de ceea ce va inconjoara si mai ales de persoanele pe care le iubiti. Nu spun asta in sensul rau, sa fiti egoisti sau mai stiu eu ce, dar este foarte important pentru sanatatea voastra mentala sa nu va identificati cu aceste lucruri, pentru ca o luati razna cand ele nu mai sunt.

Si sa citez dintr-o carte citita de curand: trebuie sa ne luam angajamentul de a fi cu cineva aici si acum, si in functie de schimbarile zilnice, sa ne evaluam relatia periodic.
Nu poti sa te implici intr-o relatie asa cum e ea pentru tot restul vietii pentru ca vei fi crunt pedepsit.
Si cum creierul este programat sa se comodizeze foarte repede, avem o lupta cu atat mai mare de dus cu noi insine.

Ideea de baza este ca cineva scade automat in ochii mei cand vad cum il/o are pe persoana iubita introdusa in telefonul mobil.....

marți, 20 iulie 2010

Va asteptam sa fiti alaturi de noi in proiectul STUDIO PARC


StudioParc  - proiect finantat de Comisia Europeana prin Programul Tineret in Actiune
Workshop-uri de percutie si flow arts, recitaluri, drum circle.
In perioada 28 iulie-25 august in fiecare miercuri de la ora 17,30.
Locatia: Parcul Circului, sos. Stefan cel Mare.

Te-ai saturat sa stai in fata calculatorului? Esti in Bucuresti si vrei sa te bucuri de aer curat si atmosfera vibranta? Iti  place muzica? Iti  place sa dansezi si sa canti sub cerul liber si cu picioarele in iarba?
Atunci pregateste-te pentru o escapada de vis dincolo de forfota urbana si stres.
O echipa intreaga de muzicieni te invita la workshop de percutie si Drum Circle (drum jam session) si-ti pune la dispozitie  peste 50 de instrumente de percutie - tobe africane, shakere, tamburine, boomwhackers si multe alte instrumente surpriza. Si daca ai orice alt instrument care-ti stimuleaza simtul artistic vino si alatura-te echipei noastre de artisti, in numele muzicii!
Iar daca vrei sa dansezi liber intr-un flux de miscare intuitiva, inspirat de vibratia muzicii, te invitam la workshopul de Flow Arts unde ai ocazia alaturi de echipa noastra sa te bucuri de placerea dansului cu poi, flower stick, diablo, contact balls
Hai cu noi in Parcul Circului in fiecare miercuri intre 28 iulie si 25 august si o sa ne distram de minune!

Toti intr-un loc, toti intr-un joc, toti intr-un ritm!

Studio Parc 1 (teaser)

vineri, 16 iulie 2010

Dileme

Observ cu tristete ca lumea nu e pregatita pentru sinceritate si informatii cu adevarat utile.
Daca spui lucruri evidente, pe care toti ceilalti incearca sa le ascunda facandu-se ca nu le observa, esti numit ori nesimtit ori in alt mod care clar te dezavantajeaza pe tine ca persoana in ochii celorlalti.

Mie personal nu imi pasa de parerile celorlalti, dar simt ca e greu sa fii o persoana interesata de tot felul de lucruri, care cauta mereu sa invete si sa afle lucruri noi, intr-o societatea care produce ignoranti.

E frumos sa impartasesti, pe mine ma implineste intr-un fel, dar oare se merita? La ce incercari prometeice trebuie sa supui pe cineva inainte de a fi pregatit sa spui: da, cu el mi-ar placea sa vorbesc despre X si Y.

Si eu sunt o ignoranta cand vine vorba de lucrurile care ni se servesc cu lopata de catre media, politica, educatie, etc.
Sunt de acord cu afirmatia ca o persoana informata este o persoana puternica, dar oare nu depinde de calitatea informatiei cat de subreda sau solida e puterea ta?

joi, 15 iulie 2010

Si-a mai trecut un an...

Eu mai degraba constientizez ca a mai trecut un an cand vine ziua mea decat de revelion.
Atunci imi dau seama ce am facut exact de la aniversarea precedenta, cum am evoluat, unde eram si unde sunt.
Totodata, e o ocazie unica de a imi evalua capitolul social life, daca am mai pierdut din prieteni in anul care a trecut sau daca mi-am facut altii noi: cine isi aduce aminte de ziua mea, cine ma suna, cine imi da mesaj, etc.
Anul asta insa Facebook sa spunem ca m-a ajutat sa trisez, dand posibilitatea mai multor oameni sa vada cand e ziua mea si sa imi ureze ganduri frumoase. Nu ma plang, orice atentie trebuie apreciata :)

Trecand la alta idee, am fost intrebata de mai multa lume cum ma simt acum, la X ani :)
Si raspundeam cu...la fel ca ieri!
Stand insa sa ma gandesc putin la asta, mi-a venit in minte ceva nastrusnic: daca in Univers sistemul de numerotare a trecerii timpului este altul, cum ar fi, cand noi implinim 5 ani, de fapt avem doar unul sau ceva de genul asta. Prin urmare, acum am superba varsta de 5 ani :)
Si ia sa ne amintim cu totii cum ne simteam la 5 ani :)  Ei, am raspuns la intrebare?

 

Da, voi fi acolo!

Let’s Do It, Romania!

Hai ca se poate!

vineri, 28 mai 2010

MP3 Player cu scanner

Am de mult timp o idee care sper sa fie pusa in aplicare la un moment dat de un inventator sau de orice companie care se respecta si vrea sa fie prima din domeniul ei :D

Ati mers vreodata undeva cu castile in urechi, ascultand muzica preferata, si in jurul vostru erau alti oameni care ascultau muzica lor preferata? Si nu v-ati dorit sa stiti ce muzica asculta una dintre acele persoane care va atragea prin felul ei de a...asculta muzica? Asta ca sa nu enumar si alte criterii dupa care ne place cineva, ca ar fi prea multe :)

Astfel, ma gandeam ca ar fi super tare sa se inventeze un MP3 Player care sa iti permita sa scanezi ce asculta cei din jurul tau. Poate, cine stie, descoperi o persoana care asculta genul tau de muzica si iata un subiect super bun de a sparge gheata :) Sau poate doar te multumesti sa asculti muzica lor, descoperind alte stiluri, etc.

Dar, ca oamenii sa nu se simta prost ca ii invadezi intimitatea, poate ajungem la un compromis si poti sa scanezi muzica celor care au un MP3 Player similar cu al tau.

That will do it!

Ce parere aveti?

Animale sociale

Se spune ca suntem animale sociale si tind sa cred ca e cat se poate de adevarat.
Ma leg tot de ceea ce observ cand merg cu metroul pentru ca e un prilej fantastic de a fi la curent cu natura umana.
Ca tot rad impreuna cu Cosmin de porumbei, cum merg ei si isi balangane capul in fata si inapoi la fiecare pas, tot asa mergem si noi, oamenii, doar ca ne balanganim una sau ambele maini. Astazi cel putin mi s-a parut de-a dreptul urat acest gest pe care il facem inconstient, cand vedeam toata multimea aia din fata mea cum merge si se lovesc unii de altii din greseala ca deh, spatiul personal se micsoreaza in aglomeratie :)

Din pacate nu cred ca avem cum sa scapam de el, sta in natura umana sa ne balanganim mainile pe langa corp cand mergem. Altfel...cine stie, poate cadem in nas.

Asa ca, daca exista acolo sus o entitate mai mare ca noi, sunt sigura ca se amuza copios de modul cum fiecare isi misca mainile in felul lui.

Moda etichetelor la vedere

Mergand cu metroul la serviciu in fiecare zi, nu am putut sa nu observ ca s-a lansat o noua moda: cea a etichetelor la vedere.
Ce inseamna asta? Pai, sa spunem ca ai un tricou alb sau de orice alta culoare, proaspat cumparat de la Mall. Si...cum e simplu si nu se vede de la ce firma este, poti sa iti lasi neglijent eticheta de la spate pe afara, astfel incat toti oamenii care merg in spatele tau sa observe...de la ce firma e. Nimic mai simplu.

:)

marți, 4 mai 2010

Breaking Up - Recomandare Teatru

Pentru cei care nu au avut timp sa ajunga, maine la ora 20,00 sunteti asteptati la Green Hours pentru o piesa inspiranta, despre viata de cuplu, asa cum e ea si asa cum nu ne place sa fie :)

Mai multe detalii aici:  Breaking Up

Cu Alexandra Ionita si Catalin Babliuc.

Ne vedem acolo :)

miercuri, 28 aprilie 2010

Faze funny la party

Week-end-ul trecut am avut fericita inspiratie de a accepta invitatia unei prietene la Bratesti, la un week-end de chill, party, gratar...cum o fi numai sa ne simtim bine.
Booon, vine seara, se incalzesc lucrurile si incepem sa ne dam frau liber imaginatiei. Iata ce a iesit.
NOTA: cine nu se prinde, sa nu fie cu suparare, stiti cum sunt lucrurile astea, de moment :) Eu le scriu ca sa pot zambi din nou cand le recitesc :)

Astfel:
1) Cineva taie vantul - vantul sangereaza
2) Emi are o rulota in curte, amintire de familie mai nou :) Chestia asta are de toate: frigider - cu congelator, chiuveta care se transforma in masa si invers, aragaz (situat deasupra frigiderului) - de aici si ideea ca daca bagi firele invers la frigider, acesta se va transforma in cuptor :)))))
3) Dupa ce am citit pe Sanaublog povestea despre prietenul absolut pe facebook, care sa aiba ca prieteni toti userii existenti si prin urmare fiecare sa aiba un prieten comun cu...toata lumea, m-a vanat mult povestirea si astfel ne-am gandit noi sa fie un userr care sa se numeassca Lumea lui Isus si care sa ne invite sa jucam tot felul de chestii, de genul: in loc de Farmville, Caffee stuf sau Mafia whatever, sa fie Arca lui Noe, unde trebuie sa prinzi animalele inainte sa cada in Arca si sa dispara, sau sa incerci sa le identifici dupa sex, sa nu pui doi leoparzi masculi (da, schepsisul este ca femelele nu vor fi date cu rimel, ca sa le recunosti, si nici nu vor avea buze mari si ochi blanzi) sau jocurile olimpice isusice, unde trebuie sa te concentrezi la maxim pe tastele cu sageti stanga dreapta, pentru marea despartire a apelor, ca sa aiba timp sa treaca toata gloata, etc.
4) Am aflat ca germanii au un cuvant pe care il folosesc mereu si caruia inca nu i-am gasit un fratior in limba romana: Shnutz. Gen, te duci undeva si intrebi: Vas tu shnutz tag und shnutz viede :)))


Cam astea pentru moment

joi, 22 aprilie 2010

Schimbari, reveniri...povestiri

Am amenintat acum ceva timp ca voi scrie despre aceasta perioada...in care n-am mai scris :)
Si, sub influenta piesei de mai devreme, pe care o ascult si acum, si peste...7 minute, cand se va termina, etc, o sa incerc sa transpun cat mai detaliat schimbarile si evenimentele prin care am trecut.

Pai, sa incepem cu inceputul:  in vara, cand m-am angajat si am crezut ca toate problemele mele s-au terminat, n-a fost decat inceputul unui sfarsit.
Au fost 6 luni in care am invatat multe. Am aflat ca naivitatea mea nu are (mai nou nu aveA) limite, ca daca ofer unui om increderea mea neconditionata, aceasta are limite pe care doar timpul le va afla...si le-a aflat intr-un final, dar cu multe pierderi de energie, timp, incredere in sine, etc.
Am aflat ca daca un om porneste in relatia cu tine prin a NU face nimic din ceea ce spune e un semn clar ca asta va face mereu si...am mai aflat ca nu trebuie sa ma mai multumesc cu promisiuni verbale, spuse frumos (da, sunt auditiva - pentru cunoscatori). Not my weakest point anymore!!!

Este o lectie invatata prin sudoarea proprie pe care poate o voi impartasi la un moment dat facand haz de necaz...momentan inca absorb experienta.

Trecand mai departe, am parasit defunctul loc de munca, fortata sau nu, nu mai conteaza si m-am avantat in cautareea unui nou job, intr-o piata mocirloasa, plina de o criza mai mult sau mai putin inchipuita si tacuta totodata. Am trait poate senzatiile candidatilor mei care veneau la interviu dupa o lunga cautare, plini de speranta ca poate acum va iesi ceva, dar nu iesea...si iar se asternea tacerea, si cautarea.

Consider ca am fost un candidat model, aplicam doar la job-urile unde ma potriveam in proportie de minim 90% cerintelor, ma informam cu privire la compania ce postase anuntul, etc.

Am dus o campanie darza, cu speranta in suflet pana in ultima clipa, cand luam o pauza de o zi si apoi iar ma avantam in lupta cu incertitudinea, ignoranta recruiterilor, lipsa feed-back-ului dupa un interviu ce parea la prima vedere ca a mers bine. Cel putin destul de bine pentru a merita un feed-back, zic eu. 

Trec si peste asta, imi asum raspunsul negativ fara sa stiu adevaratele motive si merg mai departe.

Abordez noi metode de promovare si prezentare, primesc multe incurajari dar nici o oferta concreta. Ajuta si ele, iti dau un impuls si te reasigura ca esti bun in ceea ce faci si ca daca ti s-ar da ocazia, ai face o treaba pe cinste. Luam fiecare zi pe rand, evaluam raspunsurile, numaram candidaturile, tineam cu dintii de entuziasmul si dorinta de a fi din nou in campul muncii. Am experimentat o dualitate maxima. Si venea a doua zi, si a treia, si a patra, si tot asa, timp de 3 luni.

Am avut timp sa ma evaluez si re-evaluez de mai multe ori decat este necesar sa ma stiu pe mine insami. Dar a fost bine, e important sa cunosti toate etapele prin care treci intr-o astfel de situatie. Stau si ma gandesc ca sunt persoane care au stat pe bara mai mult ca mine si ma gandesc ce forta interioara trebuie sa fi avut. Dar banuiesc ca oricum situatia difera, deci nu e cazul sa ma bag in aceasta discutie.

Ca sa ma apropii de Happy Ending, primesc intr-o zi un mail de la o persoana ce mi-a vazut profilul pe Linkedin (long live social networks!!), propunandu-mi sa ne intalnim pentru a discuta despre o pozitie deschisa la ei. Suna bine, compania la fel, m-am dus. Prima discutie OK, am vorbit mai mult decat trebuia dar m-am simtit bine si asta conteaza intr-un final, sinceritatea discutiei.
Ajung si la a doua intalnire, emotii putin mai multe, deja simteam ca se apropie ceva concret catre mine si asta poate fi putin stresant. Cum se zice in tenis, frica de a finaliza setul :)

Se pare ca ne-am placut reciproc si a doua zi am batut palma, astazi e a 7-a zi la ei, lucratoare, desigur, si chiar simt ca am luat decizia buna, echipa e super OK, activitatea diversa, loc de evoluat profesional, tot ce imi trebuie ca sa ma simt impacata cu mine.

Cam asta ar fi epopeea cautarii unui job in resurse umane....n-am zis tot, e adevarat, las loc de capitolul doi :)

Muzica - salvatoare de momente

Ati experimentat vreodata clipe in care starea de spirit nu era cea mai optima, cand gandurile alergau pe toate campiile, numai pe cele bune si productive nu? Si in acele momente se nimerea sa aveti castile in urechi si in zecile de mega sau giga de muzica, se nimerea o piesa! Acea piesa, capabila sa iti schimbe starea, oricare ar fi ea! Piesa minune, piesa care stii ca daca o asculti oricand, e capabila sa iti transmita aceeasi stare ca atunci cand ai ascultat-o prima data si ai avut orgasm auditiv si emotional?

Eh, la mine aceste piese se schimba ca nah, omul nu rezista mult fara schimbare.

Dar vreau sa impartasesc cu voi piesa care ma ridica la ceruri in aceasta perioada, poate nu e pe stilul tuturor, dar...simt ca daca ii dau locul ei aici pe Blog, o sa ma tina mai mult. Pentru ca meritaaaaa. AICI E

Enjoy!!!

Tenis Maraton 14-16 mai

Pentru cei interesati, este un eveniment dedicat jucatorilor ocazionali de tenis si reprezinta o sectiune a Turneului de Tenis Naparis 2010.

Vor fi alocate 4 (din cele 12) terenuri de tenis (zgura si instalatie de nocturna) numai acestei sectiuni, iar un ANTRENOR va sta la dispozitia celor ce vor sa-si perfectioneze tehnica de joc.

Locatia este baza sportiva TENIS CON Slobozia - 12 terenuri pe zgura dintre care 5 terenuri cu nocturna.

Pentru mai multe info, vizitati pagina de Facebook.

luni, 19 aprilie 2010

Piesa de teatru - recomandare

Breaking Up de Michael Cristofer

cu Alexandra Ionita si Catalin Babliuc

„Cand sexul e minunat, pasiunea e intensa si iubirea puternica, e timpul pentru... despartire. O piesă comica despre un subiect trist; doi oameni care se iubesc prea mult şi se inţeleg prea puţin; o poveste în care te recunoşti măcar o dată."

 I'll be there :)

vineri, 9 aprilie 2010

Postare noua

Iata cum prima mea postare dupa o luna si o zi atinge tot subiectul politic. Asta in conditiile in care chiar as avea ce sa scriu despre ce s-a petrecut cu mine in aceasta perioada, dar mai astept putin sa se linisteasca apele.

Astfel, avand timp aseara sa ma uit putin la stiri...dau tot despre maretele idei ale deputatilor nostri, care mai de care mai nastrusnice.
Cea mai cea mi s-a parut insa ideea de a inchide super respectiv hipermarket-urile duminica, pentru ca cetatenii sa se duca si ei la piata, dom'le, ca sa aiba si taranii romani din ce sa traiasca si pentru ca agricultura romaneasca sa infloreasca :))) Asta in conditiile in care si taranii romani importa produse, de prea multa irigare a pamantului romanesc, facilitata tot de Guvern.

Mi se pare ca o luam razna rau de tot, cred ca daca ma uit iar la TV peste o luna, o sa avem reality show cu politicieni in miezul zilei, sa tinem cetatenii activi la orele pranzului, cand scade audienta. :)))

Da, stiu, proasta idee dar oricum, intentia conteaza.

luni, 8 martie 2010

Senatul Romaniei

Survoland canalele de televiziune, am ajuns pe TVR Info, unde dl Geoana se afla in plen, camera deputatilor trebuind sa voteze diverse legi, amendamente, etc. Totul se desfasoara pe o platforma informatica, senatorii avand 3 butoane la dispozitie, DA, NU si ABTINERE.
Ce m-a determinat sa scriu despre asta e ca toate legile si modificarile propuse sunt...RESPINSE!!!!
Zic si eu una, doua, dar chiar toate?!?! Imposibil ca toate sa nu fie spre binele populatiei.
Parerea mea e ca e lene mare pe acolo la ei, nici macar nu citesc documentele si cel mai usor e sa zici NU decat DA. De ce sa schimbi ceva cand lucrurile sunt OK cum sunt, nu? Tipic romanesc, frate.

Hai ca mut canalul ca m-am umplut de nervi!!!

Uf, n-am putut sa ma abtin, inca o lege respinsa :((((  Hesus!

joi, 4 martie 2010

Urasc coloanele oficiale

Pentru ca atunci cand trec, noi nu mai contam.
Ele depasesc notiunea de trafic, in clipa cand sirenele suna, soferii ar trebui sa isi ia masinile in spinare ca sa le faca lor loc, Fred Flinstone like.

Spiritul ospitalier al romanilor capata forme hiperbolice cand vorbim de aceste minunate coloane oficiale, pentru ca simt ca acei politisti ar face orice ca masinile din spatele lor sa treaca ca vantul si ca gandul prin oras, sa nu vada nici groapa, nici tigan spalator de parbriz, nici batrani deprimati, nimic. Tara murdara, acoperita de o perfectiune fragila. Totul este posibil cand apesi pe freeze si treci printre masinile inghetate pe trotuar, stanga dreapta.

Suna a Hainele Imparatului, doar ca ei au geamuri fumurii si nu le vedem goliciunea :)

miercuri, 3 martie 2010

Messenger-ul ne face primitivi

Folosesc mess-ul, imi place, dar uneori imi vine sa dau cu el de pamant...virtual vorbind :)

De ce? Pentru ca nu are pic de human touch. E bun pentru schimb de informatii, pastrat legatura cu prietenii, stabilit intalniri, etc.
Exagerarea vine cand este singurul mijloc de comunicare cu ceilalti. Aici pot spune ca ne transforma in brute. Cand te contacteaza cineva cu care nu vrei sa vorbesti, sau nu ai starea necesara, poti pur si simplu sa il/o ignori, mai ales daca esti pe invisible. Poti ignora mesajele primite, pe motiv ca ti-a picat conexiunea sau ca ca arhiva de mesaje nu e activata si astfel esti absolvit de vina de a fi ignorant cu ceilalti. Poti sa te izolezi cand nu mai vrei sa "comunici". Pur si simplu.

Dar cel mai enervant este cand vorbesc cu cineva si ajungem sa ne certam pentru ca el a inteles altceva din ce i-am zis eu, avand o alta reprezentare a tonului pe care l-am folosit eu cand i-am spus chestia respectiva. Sa stai apoi sa gestionezi un conflict care a escladat fara voia ta ia ceva timp, mai ales cand nu ai chef si energie sa revezi randurile scrise acum 30 de minute, ca sa pui punctul pe I. Sunt sigura ca multi dintre voi au avut de-a face cu astfel de situatii. Daca nu, sunteti fericitii utilizatori superficiali ai messenger-ului :)

Totodata, pentru multi dintre noi, messenger-ul este mediul potrivit de a spune cuiva ce ai pe suflet, fara sa fie nevoie sa il/o privesti in ochi. Poti chiar sa te faci de rusine, pentru ca starea se atenueaza cand celalalt nu este de fata. E foarte trist, cel putin din punctul meu de vedere, pentru ca trag concluzia ca principalul scop al messengerului, acela de a facilita "relationarea" intre oameni, a creat un monstru. Ca de obicei, nu avem limita si stoarcem tot ce se poate din acest program.

Oricum, revenind la ideea din titlu, consider ca messenger-ul, prin necesitatea pe care o naste, ne ajuta mai putin sa fim oameni si ne transforma mai mult intr-un simplu ID de mess.  Poate suna drastic, recunosc ca si eu il folosesc uneori in modurile enumerate mai sus si mi-e rusine de mine, pentru ca...nu ma ajuta deloc.

Sa nu mai punem la socoteala faptul ca nu implica deloc limbajul corpului, care se stie ca este foarte important in receptarea mesajului. Pentru asta au incercat sa suplineasca cu emoticonurile :)))

Oricum, chat placut in continuare, eu personal voi incerca sa pastrez discutiile profunde pentru o intalnire fata in fata ;)

joi, 25 februarie 2010

Penitenciare Craiova

Saptamana asta am avut sansa de a merge sa vizitez cele doua penitenciare din Craiova, cel de maxima securitate si cel de minori si tineri (PMS si PMT).
Nu stiam nimic concret despre lumea asta pana acum, doar ce vazusem la stiri despre Rahova, Jilava, etc.
Dupa cum spunea unul dintre cei carora li s-a luat interviu cat timp am stat acolo, este o lume intr-o lume. O realitate desprinsa total de cea cotidiana. Oamenii sunt pur si simplu aruncati acolo si uitati, ca o simpla eroare careia ii dai delete, dar nu cureti si Recycle Bin-ul.

Nu incerc sa ii absolv de crima pe care au facut-o, dar chiar se crede ca cu cat stau mai mult acolo, cu atat vor fi cetateni mai model la iesire? Degeaba daca nimeni nu se ocupa de ei cat timp sunt inauntru. Fiecare trebuie sa isi construiasca propria realitate, deoarece lumea reala nu ii ajuta decat cu mijloace limitate. Fonduri putine, numarul de psihologi si educatori depasit, programe educationale minime.
Cand vorbesti cu ei iti piere din cap intrebarea: de ce sunt inchisi, ce au facut? Tot ce conteaza este sa le dai atentie, pentru ca iti vor fi recunoscatori.

Nevoia lor cea mai mare nu este atat cea de libertate, cat cea de a face ceva, orice. Timpul petrecut in celula maximizeaza pedeapsa pe care o au si devine de nesuportat.

Tinerii pareau sa realizeze mai mult greseala facuta si sa isi doreasca sa nu se mai intoarca, dar cei de la maxima securitate, cu cat stau mai mult, cu atat uita chiar si de ce au intrat, iar riscul de a recidiva este tot mai mare.

Ce e mai grav e ca nu exista un sistem viabil de reintegrare in societate, sunt unii care iesind de pe portile inchisorii se roaga de gardieni sa ii primeasca inapoi pentru ca nu au unde sa se duca. Povestea asta m-a rupt in doua, dar am mers mai departe si i-am privit increzatoare in ochi, dandu-le speranta ca vom incerca sa imbunatatim lucrurile prin diferite proiecte care sa ii ajute sa isi croiasca un drum real la iesire.

Sunt ca niste copii care vor sa invete dar li s-au luat toate mijloacele de a o face. Orice activitate, fie ca fac martisoare, joaca fotbal, canta la frunza, mananca, este apreciata la maxim pentru ca stiu ca vor ajunge din nou in celula, unde trebuie sa se hraneasca cu amintirea micilor activitati de pana atunci.

Majoritatea  sunt analfabeti, lucru care m-a facut sa trag concluzia ca cei care calca stramb fac parte in principal dintr-un mediu care nu ii ajuta sa creasca ca oameni. Cei bogati si educati reusesc sa isi croiasca drum printre legi si sa scape, ba cu o pedeapsa mai mica, ba ajung in inchisori, dar reusesc sa se faca protejati de catre agentii de paza.

Mi se pare ca s-a uitat complet scopul inchisorii, acela de a oferi societatii oameni schimbati, reabilitati, pregatiti sa aduca o schimbare.

Atasez mai jos cateva picturi de-ale celor de la PMT care m-au impresionat si mi-au aratat ca se merita fara indoiala sa se incerce o reeducare adevarata a lor, pentru ca sunt un izvor neasteptat, pe care societatea prefera sa il tina ingropat.

miercuri, 17 februarie 2010

Hai sa curatam Romania? Mai bine nu, spusera politicienii nostri!

Am fost de-a dreptul uimita cand am aflat ca proiectul de a curata Romania, urmand exemplul Estoniei, nu a fost aprobat de Guvern.
Adevarul e ca ar fi fost prea mult de munca pentru o tara obisnuita sa nu faca nimic. Pe de alta parte, simpla mobilizare a unei intregi tari ar fi dat peste cap planurile politicienilor de a ne transforma intr-o turma de cetateni molatici si usor de manipulat. Le-ar fi demonstrat ca da, putem sa ne punem osul la treaba pentru ceva care ne intereseaza in mod real si care chiar ar face un bine tarii asteia sufocate de pungi, conserve si pet-uri de bere.
Nuuuu, asa ceva nu se poate. Pai cum, in loc sa stam sa ne uitam la eternele talk-show-uri in care nu se spune nimic sau emisiuni de divertisment, sortite sa ne indobitoceasca, noi sa ne ridicam de pe canapea ca sa strangem gunoaie? Pai nu avem noi, dragi tovarasi, companii platite cu bani grei pentru asta? Sau mai bine zis, societati menite sa perpetueze iluzia de curatenie de pe strazi?
Lasati mai oameni buni, stati linistiti, punem noi de un proiect acum cu UE pentru acelasi lucru, le cerem milioane de euro, basca sa curatam tara, dar asa, pe sestache. Ah, sssst, ei nu stiu asta, dar noi de fapt o sa ne cumparam 4X4 si o sa le camuflam in masini de gunoi pe timp de zi. Da, da, da! Ce mai plan, multumim ONG-urilor pentru idee si initiativa, de aici ne ocupam noi.

Si mai trecu o zi in tara lui papura voda.

marți, 9 februarie 2010

Originile interviului de angajare :)))

Sa va uitati la filmuletz, e super tare si...inca de actualitate.

Click aici: Job interview

Sondaj

Am realizat un sondaj, in josul paginii, astept voturile voastre :)
Pur si simplu curiozitate personala, sa vad cum mai sta treaba cu Fat Frumos si Ileana Cosanzeana in vremurile astea. Daca din intamplare nu am reusit sa pun un raspuns care sa se potriveasca cu situatia dvs actuala, nu va sfiiti si bagati aici la comment :)
Oricum, sondajul o sa fie prezent pe pagina o luna doua, vreau sa obtin mai multe raspunsuri.

Fat Frumos = Barbatul ideal (pt fiecare femeie in parte)

Ileana Cosanzeana = Femeia ideala (pt fiecare barbat in parte :)

luni, 25 ianuarie 2010

Julie&Julia - recomand

Am vizionat in week-end-ul care a trecut 'Julie&Julia', un film simplu in aparenta dar care atinge un subiect de maxima importanta pentru fiecare dintre noi: scopul in viata si curajul de a actiona pentru a il atinge.

Doua femei, ce isi duc existenta in timpuri diferite, se lasa purtate de valul bucuriei de a gati si fac din asta o adevarata arta, ajungand sa revolutioneze domeniul.
Diferenta ar fi ca Julia se apuca de gatit din dorinta de a invata retete franceze si ajunge autoare de carte de bucate iar Julie se apuca de gatit din dorinta de a isi urma drumul si a ajunge scriitoare :) Fiecare isi atinge telul cu amuzament, presarat cu lectii de viata...in cuplu, pentru ca nah, sotii sunt primii afectati de timpul petrecut in bucatarie de consoarta lor, nu?

O ecranizare nici prea siropoasa, nici prea dramatica, nici prea glumeatza, exact cum trebuie sa fie reteta perfecta :)

Ideea de baza este ca te simti implinit doar cand ajungi sa faci ce iti place, acesta fiind secretul succesului pentru o viata fericita...parerea mea :) Ce e si mai frumos e ca nu conteaza varsta, atata timp cat ai curaj sa actionezi in acea directie, totul depinde de tine si de cat de bine te cunosti, ca sa stii ce te face fericit.

Eu recunosc, sunt pe drum, astept indicatoare...

joi, 14 ianuarie 2010

Smells like...Cosmin :)

Cosmin e un web-designer aflat la granita dintre compromis si calitate. Sa faci site-uri pe banda rulanta pentru clienti obisnuiti, cu asteptari mari dar investitii mici sau sa astepti clientul ideal pentru a face ceva cu adevarat semnificativ pentru lumea web-ului?
O intrebare cu care inca se lupta, dar sper sa ii dea curand de cap, sa isi gaseasca calea si sa aiba curajul sa o urmeze, cum se zice :)
Pana atunci, atasez mai jos una din creatiile sale plasmuite intr-o clipa de inspiratie si meditatie la realitatile vietii.
Enjoy :)  Cine sparge simbolismul, astept cu drag comentarii :)

 
 
 
 

Ei c-am vazut si Avatar

Chiar inainte sa ajung sa il vad, am dat peste o stire la TV, care facea mare tam-tam de seria de depresii cauzate de acest film, pe motiv ca oamenii aceia s-au identificat mai mult decat trebuia cu civilizatia Na'Vi, astfel incat viata in realitate li s-a parut apoi lipsita de sens.
Ma mir ca nu s-a intamplat acelasi lucru cu Matrix...a, dar stai, oamenii aia locuiau sub pamant si noua nu ne place asta, nu? Noi vrem paduri si rauri si soare pe cer ca sa fim fericiti.

Dar, pentru a pastra un astfel de stil de viata, in nici un caz nu vom reusi in numarul in care suntem pe Pamant. Pentru ca mereu se va ivi cineva care va vrea mai mult, va avea el ambitii si va inventa din nou blugul.

Ideea filmului vizeaza legatura om-natura pe planeta Pandora. Nimic de reprosat, au reusit sa transpuna acest lucru intr-un mod extrem de...natural si firesc, efectele sunt impresionante iar animalutzele zburatoare, desi ciudate, sunt chiar frumoase. Si Avatarii sunt maiestuosi in albastreala lor, mi-au placut enorm (afisele nu ii avantajeaza).
Evident, omul intervine si vrea el nu stiu ce minereu care se afla fix sub copacul lor sacru, pentru a face tone de bani pentru Pamantul devastat. Mi-a placut ca n-au reusit, indigenii castigand intr-un final. Ups, am spus cum se termina :)

O frumoasa alegorie a ceea ce se intampla acum in lume: oamenii reusesc pe zi ce trece sa distruga mai mult Pamantul, folosind resursele sale naturale ca si cum ar fi la Supermarket, unde in fiecare saptamana se face aprovizionarea.

Oricum, e de vazut, recomand doar pentru acumularea altor reprezentari despre ce inseamna de fapt sa simti cu toata fiinta ta lumea din jurul tau.

marți, 5 ianuarie 2010

I'm back!

Greu sa intri in stare si sa mai scrii pe blog cand esti in Austria, intr-un orasel linistit numit Grunau, din tinutul Almtal. :)

Oamenii au fost mai mult decat prietenosi la Hostelul la care am stat dar deh...asta e impresia care iti ramane cand ai statutul de turist, nu?

Ce mi-a placut a fost ca la magazinele din satuc oamenii care vindeau erau de varsta a treia si erau foarte happy. Asta da gestionare buna a resurselor. De ce sa pui pe un astfel de post o persoana de putin peste 20 de ani care clar se va plafona si va ajunge sa isi verse frustrarile prin atitudinea fata de clienti cand poti sa pui persoane ce cu siguranta vor aprecia interactiunea zilnica cu alti oameni prin specificul job-ului?

Oh well...that's life outside Romania!


Drumul de intoarcere a fost la fel de obositor, cu observatia ca am simtit mai mult ca niciodata trecerea de la autostrazile din afara la drumurile tipic romanesti, reparate pe ici pe colo, fara nici o legatura cu nevoile actuale ale soferilor. Cel putin dinspre Caransebes spre Drobeta Turnu Severin e jale si e mare pacat, pentru ca zona e absolut superba, dar n-ai timp de ea ca trebuie sa te feresti de obstacole aparute din senin :(


Pe scurt a fost frumos, dar data viitoare avion scrie pe mine :D
Mi-am invatat lectiile de turist, ce sa fac, ce sa nu fac, ce sa-mi iau la mine, ce nu, pentru ca data viitoare sa am parte de o aventura mai placuta si mai...smooth :)


Pentru poze de la fata locului, o sa le incarc pe Facebook.