Se spune ca suntem animale sociale si tind sa cred ca e cat se poate de adevarat.
Ma leg tot de ceea ce observ cand merg cu metroul pentru ca e un prilej fantastic de a fi la curent cu natura umana.
Ca tot rad impreuna cu Cosmin de porumbei, cum merg ei si isi balangane capul in fata si inapoi la fiecare pas, tot asa mergem si noi, oamenii, doar ca ne balanganim una sau ambele maini. Astazi cel putin mi s-a parut de-a dreptul urat acest gest pe care il facem inconstient, cand vedeam toata multimea aia din fata mea cum merge si se lovesc unii de altii din greseala ca deh, spatiul personal se micsoreaza in aglomeratie :)
Din pacate nu cred ca avem cum sa scapam de el, sta in natura umana sa ne balanganim mainile pe langa corp cand mergem. Altfel...cine stie, poate cadem in nas.
Asa ca, daca exista acolo sus o entitate mai mare ca noi, sunt sigura ca se amuza copios de modul cum fiecare isi misca mainile in felul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu