PsyRadio

psyradio * fm - Small A1

joi, 14 ianuarie 2010

Ei c-am vazut si Avatar

Chiar inainte sa ajung sa il vad, am dat peste o stire la TV, care facea mare tam-tam de seria de depresii cauzate de acest film, pe motiv ca oamenii aceia s-au identificat mai mult decat trebuia cu civilizatia Na'Vi, astfel incat viata in realitate li s-a parut apoi lipsita de sens.
Ma mir ca nu s-a intamplat acelasi lucru cu Matrix...a, dar stai, oamenii aia locuiau sub pamant si noua nu ne place asta, nu? Noi vrem paduri si rauri si soare pe cer ca sa fim fericiti.

Dar, pentru a pastra un astfel de stil de viata, in nici un caz nu vom reusi in numarul in care suntem pe Pamant. Pentru ca mereu se va ivi cineva care va vrea mai mult, va avea el ambitii si va inventa din nou blugul.

Ideea filmului vizeaza legatura om-natura pe planeta Pandora. Nimic de reprosat, au reusit sa transpuna acest lucru intr-un mod extrem de...natural si firesc, efectele sunt impresionante iar animalutzele zburatoare, desi ciudate, sunt chiar frumoase. Si Avatarii sunt maiestuosi in albastreala lor, mi-au placut enorm (afisele nu ii avantajeaza).
Evident, omul intervine si vrea el nu stiu ce minereu care se afla fix sub copacul lor sacru, pentru a face tone de bani pentru Pamantul devastat. Mi-a placut ca n-au reusit, indigenii castigand intr-un final. Ups, am spus cum se termina :)

O frumoasa alegorie a ceea ce se intampla acum in lume: oamenii reusesc pe zi ce trece sa distruga mai mult Pamantul, folosind resursele sale naturale ca si cum ar fi la Supermarket, unde in fiecare saptamana se face aprovizionarea.

Oricum, e de vazut, recomand doar pentru acumularea altor reprezentari despre ce inseamna de fapt sa simti cu toata fiinta ta lumea din jurul tau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu