Stiu ca acest subiect este tratat in multe carti de psihologie, personala sau de cuplu, dar mai stiu si ca reprezentarile cele mai autentice vin din experienta personala.
Astfel ca un subiect mi-a atras atentia in ultima vreme. Mai exact, am observat tendinta persoanelor ca atunci cand au probleme personale, exterioare vietii de cuplu (probleme care afecteaza starea de bine si duc in unele momente la stari depresive, la nesiguranta de sine, la disperare, la sentimentul ca nu iti poti controla propria existenta) sa isi concentreze atentia asupra unicului element care mai sta in puterea lor si anume...celalalt si relatia pe care o au cu el/ea.
Este normal ca atunci cand esti la pamant si nu il poti intretine pe celalalt la nivelul la care a fost obisnuit in clipele fericite sau de liniste, sa te gandesti: mai...dar, persoana asta n-o sa mai vrea sa fie cu mine in conditiile astea...ce ma fac, pe asta chiar ca n-o s-o pot duce. Si PAC, are loc auto sabotarea relatiei. Prin tatonari, prin suspiciuni care nu isi au locul, prin neincredere in celalalt ca deja a inceput pe ascuns sa isi caute pe altcineva (hm...oare asta ai fi facut si tu daca rolurile erau schimbate si celalalt era la pamant?), prin tot felul de lucruri care chiar o sa il faca pe celalalt sa nu te mai suporte si sa isi ia talpasita. Dar hey...pe asta macar ai controlat-o TU.
Gandire total eronata si care ma scoate din sarite. Mai bine te concentrezi pe problemele tale sa ti le rezolvi mai repede pentru ca totul sa revina la normal decat sa iti ocupi timpul cu jocuri de adult imatur.
Atata timp cat problemele tale nu il afecteaza in mod direct pe celalalt (si aici nu includ si starile negative care in mod inevitabil te mai fac nesuferit) relatia se va mentine la un nivel optim, important e sa nu proiectezi propria neincredere asupra celuilalt, lucru care poate de nastere unor situatii si sentimente de necontrolat pe termen lung.
Ideal ar fi sa faci o diferenta intre problemele tale si viata de cuplu. Ma refer aici la probleme care nu pot fi sub nici o forma rezolvate de cealalta persoana, oricat s-ar implica in ele.
Persoanele care rezista unui astfel de tratament (indelungat, poate chiar la nivel de day to day life) sunt cele care in mod clar au mai multe probleme ca celalalt si fiecare ajunge sa sufere de aceeasi teama. In astfel de cazuri relatia devine un fel de balansoar al esecului, in care fiecare da mai multa rautate si obtine mai multa nesiguranta :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu