PsyRadio

psyradio * fm - Small A1

joi, 18 decembrie 2008

Mila

Mi-e mila...de unii oameni de pe strada care privesc in gol in drum spre casa si ma fac sa imi imaginez ce ii asteapta acolo, de babutzele de la colt de strada care nu cer, dar stii de ce stau acolo (apeleaza la bunul simt al cetateanului, cred, psihologia inversa, daca nu cer, trebuie sa-mi dea cineva), de femeile din cabinele de ratb care vand bilete, de cele din cabinele de metrou care vand cartele (macar alea sunt mai multe, cate 2-3 pe tura), de oamenii care au inchiriat casutele puse de Oprescu mai peste tot prin Bucuresti, notate cu B1, B2, B3....care ingheata de frig toata ziua, asteptand cumparatori aleatori si rari...
Mi-e mila si mila asta ma cuprinde uneori atat de puternic, ca imi vine sa mor de tristete si caut sa scap, sa ma gandesc ca nu i-a obligat nimeni sa faca asta, pot alege sa faca altceva, sa fie mai fericiti...dar....daca nu e asa? Daca nu au de ales, daca doar atat stiu sa faca si datorita educatiei de care au avut parte nu isi pot imagina ca sunt liberi sa se orienteze spre orice altceva? Dar daca e prea tarziu pentru ei, daca nu exista altceva pentru ei? Cine sunt eu sa investighez, nu?
Nu vreau sa para ca nu dau nici o sansa, dar mi-e mila si incerc sa scap....prin orice... :(

Un comentariu:

  1. cunosc senzatia; si chiar te auzeam cand citeam :) ai dreptate numai ca sunt f putini care "vad" lucru asta. majoriattea le vad pe ale lor

    RăspundețiȘtergere